„Nu, nu este corect să aruncăm toată vina pe regiunile sudice dacă s-a acumulat o asemenea întârziere în utilizarea fondurilor structurale europene. Motivele sunt multe, iar greșelile, dacă există greșeli, trebuie puse pe seama mai multor subiecți. Dar întrebarea de bază este că, dacă timpii de utilizare a acestor resurse sunt suficient de lungi pentru a considera concret riscul pierderii unei părți substanțiale din ele, atunci devine indispensabilă o evaluare aprofundată a motivelor reale ale încetinirii. O operațiune care nu se desfășoară pentru că nu pare să existe nicio strategie pe acest subiect de către guvern”.
Președintele Svimez Adriano Giannola nu are nicio reținere - în acest interviu cu „Firstonline” lansat la finalul prezentării avanpremierelor Raportului 2014 privind economia din Sud pe care institutul de cercetare îl va publica în a doua jumătate a lunii septembrie - în indicarea acestora, în opinia sa, sunt motivele reale ale întârzierilor regiunilor sudice în cheltuirea fondurilor structurale. Întârzieri care fac și mai problematică orice intervenție pentru măcar încercarea de a reduce decalajul, „deocamdată structural” conform lui Svimez, dintre Sud și Centru-Nord.
FIRSTONLINE – Președintele Giannola, subsecretarul la președinția Consiliului, Graziano Delrio, tocmai a reamintit că, până la sfârșitul anului viitor, Italia trebuie să contabilizeze utilizarea a 21 de miliarde de euro aferente bugetelor europene de șapte ani anterioare. Și că, dintre acestea, 16 se referă la Sud. Cum poți evita să le pierzi?
GIANNOLA – „Primul pas, repet, ar trebui să fie încercarea de a înțelege motivele acestor lentoare cronice. Pentru că, dacă diagnosticul este greșit, terapia va fi, cel mai probabil, greșită.”
FIRSTONLINE – Președinte, intenționați să spuneți că Regiunile de Sud sunt scutite de răspundere?
GIANNOLA - "Absolut nu. Regiunile sudice au partea lor de vină, nu există nicio îndoială. Și, în prezența unor responsabilități clarificate, poate că intervenția unei autorități naționale ar putea fi adecvată. Dar ar fi, de asemenea, oportun să ne întrebăm dacă regulile privind utilizarea și raportarea fondurilor europene sunt suficient de raționalizate. Dacă ar fi așa, atunci responsabilitățile ar fi cel puțin împărțite cu Bruxelles-ul. Și asta nu este tot..."
FIRSTONLINE - Ce altceva este acolo?
GIANNOLA – „Există că o strategie pentru o utilizare mai corectă a fondurilor structurale ar trebui să abordeze împreună cu UE și partenerii săi europeni o problemă care nu poate fi trecută în continuare cu vederea. Și asta contribuie foarte mult la menținerea Sudului nostru la colț”.
FIRSTONLINE - Care?
GIANNOLA – „Dumping fiscal, cu alte cuvinte un fel de concurență substanțial neloială (deși formal respectuoasă a regulilor jocului), de către alte state membre UE”.
FIRSTONLINE – Președinte, la ce vă referiți?
GIANNOLA – „Spre competiția nemiloasă a unor țări, în special a Europei de Est, împotriva Sudului nostru. Concurență legitimă dacă este în condiții egale. Dar pe de o parte există o zonă slabă, Sudul Italiei, cu constrângerile impuse în mod legitim întregii țări prin apartenența la euro, cu costurile forței de muncă dependente și de protecții deosebit de puternice, dar și cu un excedent primar structural. Și pe de altă parte, Statul X – de exemplu, să spunem Polonia? – care are o monedă națională în care poate funcționa pentru a susține exporturile, în care costul forței de muncă nu este mai mare de jumătate din cel italian, și un regim fiscal mult mai avantajos decât al nostru. Dacă acesta este cazul – și aceasta este realitatea – poate fi definită în condiții egale concurența dintre Statul X și Sudul nostru?”.
FIRSTONLINE — Atunci ce să faci?
GIANNOLA – „Acțiunea puternică a Italiei față de UE ar fi esențială pentru a restabili, cel puțin parțial, un echilibru care nu există”.
FIRSTONLINE – De exemplu, să vă bateți cu pumnii pe masă pentru ca măcar să faceți ca cheltuielile de investiții publice cofinanțate de Bruxelles să fie excluse din calculul deficitului?
GIANNOLA – „Acesta ar putea fi unul dintre căile de urmat. Aș adăuga că ar fi necesar să facem și comparația cu partenerii noștri europeni să cântărească faptul că, în calculul da și ia cu Europa, Italia este un contributor net”.
FIRSTONLINE – Și de ce, după părerea dumneavoastră, aceste drumuri nu sunt parcurse?
GIANNOLA – „Acest lucru ar trebui cerut guvernului. Care probabil ar răspunde prin invocarea obligației de a respecta pactul de stabilitate internă, care nu ar permite un avantaj fiscal, de exemplu, al Siciliei față de Lombardia. Mai mult sau mai puțin ceea ce Europa a obiectat (comisarul pentru concurență a fost Mario Monti) motivând refuzul unui regim fiscal mai atractiv în favoarea Sudului, pe linia celui autorizat pentru o zonă mai mică și mai puțin populată care era „Irlanda” .
FIRSTONLINE – Atunci nu există speranță pe acest front?
GIANNOLA – „Mi-e teamă că este foarte puțin. Dar ai putea încerca să întrebi. Și, de asemenea, să pun o altă întrebare, pe care și-a pus-o fostul ministru al Coeziunii Teritoriale Carlo Trigilia într-un interviu foarte recent. Pentru a înțelege dacă sunt de încredere zvonurile din presă conform cărora guvernul ia în calcul reducerea cotei naționale de cofinanțare pentru a închide jocul fondurilor structurale parțial neutilizate. Un truc – aici sunt de acord cu Trigilia – care, dacă ar fi confirmat, ar lua forma unui fel de manevră financiară deghizată”.
