Speculațiile revin la atac: răspândit în creștere, Piazza Affari sub foc. Dar trebuie să trăim cu adevărat sub amenințarea constantă a speculațiilor? „Speculațiile sunt eficiente doar dacă găsesc un teren potrivit. Un pic ca piromanul: focul se dezvoltă doar dacă există condițiile potrivite, altfel focul nu va prinde rădăcini. Pe scurt, este un accelerator, nu cauza”. Începe așa interviul public al lui Alessandro Fugnoli, strateg Kairos, „platul principal” al întâlnirii anuale a analiştilor financiari. „Speculațiile nu sunt rele în sine. Uneori, ca și în cazul Italiei, a funcționat. Cel putin pentru moment". In ce sens? „Doamna Merkel a fost cea care a creat condițiile potrivite, tupusul ideal, pentru ca speculațiile să atace Italia și astfel să oblige guvernul să pună în aplicare măsurile necesare. Până acum strategia a dat roade”. Mulțumesc și asistenței BCE, explică provocatorul Fugnoli.
In orice caz, funcția de aprovizionare a băncii centrale nu este exclusivă Europei. „Ben Bernanke este foarte conștient că trebuie să umple golul politicienilor care, într-un an electoral, consideră că este mai convenabil să argumenteze decât să acționeze: Obama are un interes să susțină intervenții în cheltuieli, republicanii să fluture steagul reducerilor de taxe. A existat un compromis bun datorită lucrării comisiei bipartizane a Congresului promovată de Obama. Dar care a fost rezultatul? Obama a suspendat acordul și a prezentat un buget amplu de natură pre-electorală. Iar republicanii au răspuns cu un plan antitetic”.
Cum se va termina? „Va veni un moment, după vot, când problema și reducerile bugetare vor trebui abordate serios. Între timp Fed va continua să monetizeze două treimi din deficitul SUA prin aplicarea unor tehnici monetare care au fost cândva prerogativa aspru criticată a țărilor din Lumea a Treia.. Acum, cei în curs de dezvoltare nu mai folosesc aceste scurtături, Washington o face”. In ceea ce priveste piata? „Este puțin probabil ca obligațiunile americane să țină la nivelurile actuale. Este posibil ca tensiunile să se descarce asupra dolarului. Între timp, Rezerva Federală, deși împărțită între republicani și democrați, va intra în acțiune atunci când încetinirea economiei va fi mai evidentă. Ar putea fi o replică a operațiunii twist asupra titlurilor de valoare pe termen lung sau o inițiativă privind titlurile agenției de credit ipotecar”. Ce zici de Wall Street? „Cred că s-a terminat cu susul, intrăm într-o fază laterală. Întrebarea este dacă va fi evitată corecția de vară din anii trecuți. Anul trecut a fost declanșat de remorcherul asupra bugetului”.
Să trecem la lucrurile din casa noastră. „Criza europeană își schimbă forma. Trecem de la criza fiscală la cea a balanței de plăți”. Adică? „Din punct de vedere conceptual, nu este dificil să faci față unei crize fiscale. Știm că o țară poate tolera o corecție maximă de curs de 2,5% din PIB. Problema este că economiile mediteraneene suferă de o pierdere în creștere a competitivității, care este destinată să fie descărcată în deficitul de cont curent. În trecut, fenomenul a fost compensat de intervențiile băncilor franceze și germane asupra obligațiunilor guvernamentale italiene și spaniole. Astăzi, însă, Germania a impus conturi separate: fiecare își plătește datoriile”. Consecința? „Simplu: trebuie să economisiți mai mult. Și cineva, vezi Portugalia, nu o poate face. În acest caz, echilibrul se recuperează odată cu emigrarea, fenomen care se face din nou simțit în Spania și Portugalia, mai puțin în Italia având în vedere bogăția familiilor. Problema este că nu doar oamenii emigrează, ci și afacerile".
Nu este o perspectivă frumoasă? „Într-adevăr, nu este. Ar fi nevoie de curaj pentru a încerca noi modalități de a face teren: ceea ce nu s-a făcut în domeniul energetic unde nu doar că nu s-a spus energie nucleară, dar a fost închis și terminalul de regazificare de la Brindisi. Lumea exploatează gazul la prețuri minime, depindem de petrol. Și avem nevoie de mai multă flexibilitate…” Ceea ce nu înseamnă doar sacrificii. În România, de exemplu, salariile profesorilor au scăzut cu 25% în urmă cu trei ani, dar apoi s-au recuperat cu 20% după restructurări”. Nu este un exemplu reconfortant...” Să o punem astfel: Italia nu mai are flexibilitatea devalorizării monetare. Pentru a recupera competitivitatea, este necesar să revenim datorită flexibilității garantate de o devalorizare internă, singura cale pe care ne-o permite Germania. Acest lucru duce la o reducere a salariului. Ceea ce este aproape imposibil în Europa de Vest”. Asa de? „Și apoi, așa cum se întâmplă deja, companiile scapă de cei mai scumpi lucrători și îi înlocuiesc la costuri mai mici. Asistăm la o dereglementare pe cât de agresivă, pe atât de nenegociabilă”.
O imagine destul de tristă iese la iveală pentru cei care vor să investească. Sau nu? „Sunt un sceptic legat de legături. În ceea ce privește structura acționariatului, nu văd niciun haos, dar nici perspectiva unei ascensiuni seculare precum cea preconizată de Oppenheimer de la Goldman Sachs. Perspectivele pentru materii prime nu sunt bune, cu excepția petrolului care are propria poveste. Ca o reflecție, cred că țări precum Brazilia sunt destinate să încetinească. Balanța demografică negativă începe să se gândească la China și Coreea de Sud. Cele mai dinamice zone sunt, fără îndoială, Africa sub-sahariană sau țări cu o natalitate dinamică precum Turcia și Mexic. Există o zonă de investiții mai solidă”. Care? „Face parte din domeniul imobiliar din SUA. Bogații încep să colecteze imobile în vederea unei redresări a pieței care, în 2-3 ani, ar putea fi foarte puternică. Parțial, REIT-urile (trusturile de investiții imobiliare, similare fondurilor imobiliare) pot exploata aceeași tendință”.
Întâlnirea se încheie aici, prilej și pentru o „tragere pe urechi” la categoria analiștilor. „Prea des – comentează Fugnoli – noi, analiştii, suntem influenţaţi de spiritul vremurilor. Suntem mereu prociclici, niciodată împotriva curentului. În anii care au precedat criza, moda sugera să ne îndatorăm. Îmi amintesc de sute de studii corporative în care lichiditatea excesivă a unei companii a fost contestată și s-a făcut sugestia de a amplifica pârghia financiară de 2, 10, chiar 20 de ori. Sau pentru a returna numerar acţionarului. Acum tendința este inversă: datoria este încă proastă, chiar și în fața unor planuri de investiții rezonabile. Toate pe o parte, toate pe cealaltă”. Rezultatul? „De multe ori am văzut companii care efectuează răscumpărări la valori maxime sau lansează majorări de capital atunci când cotațiile erau la cel mai scăzut nivel. Toate în respect față de un spirit greșit al vremii.”
