La Franța recurge la linia dură. Mult discutata reformă a muncii este pe cale să devină lege, dar numai datorită unei lovituri de stat a guvernului care a decis să facă uz de așa-numitul „49.3”, articol din Constituție care prevede, în cazuri excepționale, că textul nu este supus votului Parlamentului, sub responsabilitatea prim-ministrului (cu excepția unei moțiuni de cenzură pe care parlamentarii trebuie să o prezinte în termen de 24 de ore). O alegere dictată de absența majorității în parlament și eșecul negocierilor cu sindicatele. Manuel Valls a decis astfel, pentru a treia oară în această legislatură, să recurgă la acest tip de decret legislativ pentru aprobarea Legii locurilor de muncă în stil francez, care de luni de zile a stârnit ciocniri stradale și controverse aprinse chiar și în cadrul majorității în sine, precum și din partea guvernului de stânga. şi de către opoziţie.
Scopul reformei este de a contracara nivelul record al șomajului, făcând piața muncii mai flexibilă. Poate prea mult, potrivit sindicatelor și tineri, care recunosc prea multe elemente de precaritate. În ultimele zile, premierul social-liberal a sugerat că este gata să facă orice pentru a garanta trecerea legea El Khomri, de la numele tânărului ministru al Muncii căruia i-a fost încredințată în mijlocul a o mie de controverse. Astăzi asistăm la „negarea democrației”, protestează aprins socialistul Laurent Baumel. „Un simbol trist, recunoașterea unui eșec”, exacerbează Aurélie Filippetti, fostul ministru al Culturii de origine italiană, care a demisionat din executiv în numele valorilor lui Gauche.
Acum se anunță noi proteste, atât de mult încât șapte sindicate (Cgt, Fo, Fsu, Solidaires, Unef, Fidl, Unl) au anunțat o a cincea zi de mobilizare și proteste pentru joi, 12 mai. Au fost prezentate 5.000 de propuneri de modificare a legii, dintre care peste 2.400 din Fața stângă, stânga de opoziție care duce o luptă în piețe în ultimele două luni, alături de studenți, sindicate și militanții mișcării Nuit Debout, revoltat transalpinii care au ocupat Place de la République de la sfârșitul lunii martie, invocând nu numai oprirea legii, ci în general „o lume mai bună”.
CELE MAI LUTATE PUNCTE
Dar care sunt cele mai contestate aspecte ale reformei? În primul rând, totemul lui „35 de ore” de muncă pe săptămână, pe care muncitorii din jumătatea Europei o invidiază în Franța și care au fost însărcinate în 2000 de premierul de atunci Lionel Jospin să distribuie mai bine munca în rândul populației și, în acest fel, să creeze mai mult. Misiunea nu a fost îndeplinită pe deplin, dimpotrivă, dar francezii consideră această regulă de neatins. Formal, regimul va rămâne același chiar și cu reforma dar cu posibilitatea, prin acorduri între firmă-sindicat, de a stabili ore suplimentare care, însă, potrivit protestatarilor ar putea fi subplătite: legea actuală prevede că primele 8 ore suplimentare sunt plătit la 25%, de la al nouălea până la 50%. Odată cu noua lege, orele suplimentare ar putea fi plătite la 10% din ora de lucru „normală”. Dar mai presus de toate, orele suplimentare săptămânale pot ajunge la un total de 60 din cele 48 actuale (chiar dacă doar în „împrejurări excepționale”), iar cele zilnice cresc de la 10 la 12. Nu numai: companiile cu mai puțin de 50 de angajați pot să ofere salariatului individual să deroge de la cele 35 de ore chiar și fără acorduri colective. Dreptul la 11 ore consecutive de odihnă este, de asemenea, în pericol, chiar dacă guvernul a fost de acord să facă modificări în acest punct.
O altă problemă este cea a concedierilor: legea El Khomri lărgește gama de cauze pentru concedierea fără reintegrarea lucrătorului indicând motivele economice ale unei scăderi a comenzilor sau vânzărilor pentru câteva trimestre consecutive și pierderi de productivitate timp de câteva luni, dar și modificări ale afacerii din punct de vedere tehnologic sau simplă reorganizare a companiei. Așa cum sa întâmplat în Italia, intenția este de a reduce la minimum puterea de apreciere a judecătorilor și de a face concedierea cât mai puțin oneroasă. Se vorbește de „concediere economică” dar și de „acorduri ofensatoare”, conform cărora o firmă poate modifica programul și condițiile de lucru ale salariatului (dar nu și salariul lunar): acestea vor fi posibile doar dacă sunt semnate de sindicate care reprezintă cel puțin 50 de persoane. % din forța de muncă a companiei. În acel moment, dacă muncitorul ar refuza acordul, ar putea fi concediat pentru justă cauză.
Apoi a fost întrebarea de impozitarea contractelor pe durată determinată (așa-zisul CDD) asupra căruia, după presiunile primite de la companii, guvernul a dat înapoi: raportul legii era lupta împotriva precarității prin creșterea costului contractelor pe termen scurt. „O rană de înjunghiere”, o definiseră antreprenorii, argumentând că un contract pe perioadă determinată „face parte din afacere și răspunde nevoilor sezoniere sau de înlocuire”. Medef, Confindustria franceză, a cerut în mod expres retragerea acestei prevederi, preferând ca aceasta să fie amânată la negocieri cu partenerii sociali. Sindicatele și mai ales tinerii, care strigă pentru riscul de precaritate, sunt foarte insistente în acest punct. În ceea ce îi privește pe tineri însă, legea prevede, cel puțin pe hârtie, extinderea proiectului pe întreg teritoriul național. „Garanția pentru tineret”, care permite tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani să intre în lumea muncii printr-o contribuție publică lunară. Anterior era necesar să susțin un examen în fața unei comisii, în viitorul apropiat va fi suficient să completezi un formular cu cerințele necesare.
