Moarul este turnat. Știrea era în aer de luni de zile, dar acum a devenit oficială: Anne Hidalgo, primarul Parisului din 2014 și realesă prin aprecieri populare în 2020, este candidată la alegerile prezidențiale din Franța din primăvara anului 2022. O face reprezentând partidul său, Parti Socialiste, în ciuda faptului că acesta din urmă nu navighează în ape bune de ani de zile. acum: când Emmanuel Macron a câștigat, în 2017, PS a înregistrat o dezamăgire istorică ajungând la doar 6% din preferințe, cu candidatul Benoit Hamon care tocmai recent și-a anunțat retragerea din viața politică și, poate deloc surprinzător, a precizat că va juca nu. rol în următoarea campanie electorală. Problema pentru Hidalgo, o tânără de 60 de ani de origine andaluză (familia a ales Franța pentru a scăpa de franquism), însă, este că sondajele - deocamdată virtuale așa cum au fost efectuate înainte de candidatura oficială - nu îi dau mare lucru. credit mai mare decât cel încasat de predecesorul său: vorbim de cel mult 9%, ceea ce cu siguranță nu ar garanta accesul la buletinul de vot.
Momentan, de fapt, totul pare să ducă la o provocare în turul doi între președintele în funcție Macron (încă nu este oficial pe teren pentru un bis, dar așa va fi) și centrul-dreapta, cu noul găsit. Gauliști (republicanii, se numesc acum) care acum subminează grav suveranitatea Marinei Le Pen, purtat probabil de succesele continue ale lui Macron pe frontul Covid. Cu toate acestea, dreapta este puternică, în timp ce stânga este divizată ca de obicei: încă o dată este candidat comunist Jean-Luc Mélenchon, care ar fi chiar preferat primarului Parisului, iar apoi sunt Verzii, reveniți din gesturile administrative. a anului trecut. Și apoi există întotdeauna Macron însuși, care acum este poziționat mai mult spre centru (chiar dacă a fost ministru sub președinția Hollande) dar care este încă capabil să fure votul moderat de la centru-stânga și mai ales se bucură de un moment de popularitate discretă pentru managementul și conducerea pandemiei la nivel european, după faza dezastruoasă a vestelor galbene.
Hidalgo are destul timp să-și revină, dar ar trebui să organizeze o coaliție de centru-stânga cu un singur candidat (ea) pentru a avea șanse mai concrete. Și pentru că primarul Parisului, care a trebuit să gestioneze anii atentatelor teroriste, ai Covid și care a adus acasă olimpiada din 2024, oricât de populară este și ea considerată foarte dezbinătoare: evident că nu-i place dreptei, care dimpotrivă cere. pentru demisia imediată din cauza incompatibilității cu candidatura la Elysée, așa cum Jacques Chirac nu a ezitat să facă în 1994, dar nici măcar convingător în stânga, pentru că nu este deosebit de înclinat spre compromis. Hidalgo este de fapt o socialistă pură și dură, foarte orientată spre stânga și intransigentă în problemele de mediu, atât de mult încât cele mai cunoscute bătălii ale ei sunt cele împotriva vehiculelor diesel (de la 1 iulie în capitala Franței cele înmatriculate înainte de 2009 sunt interzise) și în favoarea pistelor pentru biciclete și a locuințelor publice.
Primul cetățean din Ville Lumière este, de asemenea, susținătorul „orașului cu un sfert de oră”, un concept urban inovator care este preluat la Milano de primarul Beppe Sala, care este legat de Hidalgo prin angajamentul lor comun față de C40, rețeaua de 40 de capitale mondiale pentru schimbările climatice. Dar dacă prestigiul lui Hidalgo la nivel internațional, susținut și de organizarea Jocurilor de vară din capitala transalpină peste trei ani, la nivel național singura franțuzoaică inclusă în graficul Timpului pe de altă parte, este încă un candidat interlocutor printre cele mai influente 100 de personalități din lume. Angajamentul ei social-ecologic nu ar trebui să aibă probleme în a obține aprobarea stângacilor și a verzilor (care, totuși, au deja candidații lor oficiali), dar cu siguranță o pune în contrast puternic cu Macron, care s-a prăbușit deja pe răsturnarea verde, dezlănțuind protestele gilets jaunes și care, oricât de favorabile, procedează cu mai multă precauție într-o direcție reformistă și pro-europeană.
Speranța lui Hidalgo este să a reveni pe urmele colegului german Olaf Scholz, care reînvie la propriu SPD (socialiștii germani) și care în iminentele alegeri post-Merkel este un candidat serios la victorie, sau în orice caz pentru a juca un rol foarte important în formarea viitorului executiv. Tot în timp ce până în urmă cu câteva săptămâni confirmarea CDU, formaţiunea doamnei Angela, era practic sigură, într-un cap la cap cu Verzii care, pe de altă parte, par a fi în dificultate. Și odată cu ascensiunea extremiștilor AFD, care conform ultimelor sondaje par să fi fost reduse. Va fi așa și în Franța?
