Walter Guadagnini, Director al CAMERA - Centrul Italian de Fotografie, a ales să lanseze sezonul expozițional 2018 o expoziție foarte torineză și la fel de internațională, dedicată lui Carlo Mollino. „Ochiul magic al lui Carlo Mollino. Fotografii 1934-1973”, curatoriată de Francesco Zanot, va fi la CAMERA (Torino), în perioada 18 ianuarie - 13 mai 2018.
Această inițiativă urmează expoziției „Carlo Mollino. Traveling”, desfășurată la CAMERA în primăvara anului 2016, mărturisind întărirea colaborării dintre Politecnico și CAMERA, tot datorită unui acord de colaborare semnat în luna aprilie a acestui an.
Sunt încântat că expoziția este rezultatul unei colaborări fructuoase cu Politehnica din Torino – declară Emanuele Chieli, Președintele CAMERA – demonstrând capacitatea din ce în ce mai puternică a CAMERA de a dialoga cu instituțiile locale și de a trage din acest dialog proiecte care îmbină rigoarea științifică și motivele de interes și curiozitate pentru publicul larg. Relația cu orașul a fost întotdeauna în centrul atenției CAMERA, la fel ca și atenția pentru lumea mai largă a culturii internaționale. Carlo Mollino condensează ambele aspecte în figura sa extraordinară și polimorfă: torinez prin naștere și mereu activ în capitala piemontezei, Mollino a devenit în ultimele decenii o figură apreciată cu mult dincolo de granițele orașului și național, un maestru excentric al culturii secolului XX.".
Printre cei mai cunoscuți și mai celebrați arhitecți ai secolului XX, Charles Mollino a rezervat întotdeauna un rol privilegiat fotografiei, folosind-o atât ca mijloc de exprimare, cât și ca instrument fundamental de documentare și arhivare a muncii și a vieții de zi cu zi. Această expoziție, cea mai mare și cea mai completă organizată vreodată pe această temă, investighează relația dintre Mollino și fotografie, evidențiind unicitatea și caracteristicile recurente ale acesteia, pornind de la primele imagini de arhitectură realizate în anii XNUMX până la Polaroid din ultimii ani ai vieţii sale. Pe urmele tatălui său Eugenio, inginer și fotograf pasionat, Carlo Mollino a abordat acest limbaj expresiv încă din tinerețe, dezvoltând nu doar un vast corpus de imagini la jumătatea distanței dintre canonul tradiției, de care era profund conștient, și imboldul. de experimentare, dar și o conștiință critică deosebită care l-a determinat să publice în 1949 „Mesajul din camera întunecată”, un volum inovator și fundamental pentru difuzarea culturii fotografice în Italia și acceptarea acesteia în rândul artelor majore. Această expoziție își propune astfel să exploreze complexitatea și fecunditatea extraordinară a reflecției lui Carlo Mollino asupra fotografiei, plasându-l definitiv în istoria acestei discipline printr-un itinerar care alternează marii clasici cu lucrări complet noi și niciodată expuse anterior.
Depășind orice clasificare între genuri, incompatibilă cu natura multiplă și multifațetă a lui Carlo Mollino însuși, care realizează simultan proiecte și interese foarte diferite făcându-le inevitabil să se îmbine între ele, expoziția este împărțită în patru secțiuni tematice, fiecare intitulată cu un citat preluat. din scrierile aceluiaşi autor.
În prima secțiune, „O mie de case”, sunt adunate imaginile referitoare la tema locuirii, ceea ce caracterizează evident o porțiune fundamentală a operei fotografice a lui Mollino: pe lângă imaginile clădirilor (Mollino este printre puținii arhitecți care, după ce le-au creat , reinterpretează cu fotografiile propriile clădiri), aici apar naturi moarte ale obiectelor domestice, portrete plasate în celebrele interioare concepute de el însuși și o serie de instantanee realizate în timpul călătoriilor sale ca adnotări vizuale ale arhitecturii mai mult sau mai puțin cunoscute, din lemn. case și paie din mediul rural românesc la Muzeul Guggenheim al lui Frank Lloyd Wright din New York, de la mori olandeze până la Chandigarh lui Le Corbusier.
A doua secțiune, „Fanteziile unei vieți de zi cu zi imposibile”, este centrată pe atmosfera și inspirațiile suprarealiste care pătrund pe o parte a producției fotografice a lui Mollino. Este cel mai liber și mai imprevizibil capitol al întregii expoziții. Include fotografii foarte diferite, mereu menite să pună sub semnul întrebării realitatea reprezentată: sunt imagini cu vitrine care amintesc de cele fotografiate la Paris de Eugène Atget, fotograful preferat al lui Man Ray, obiecte izolate în cadru și încărcate cu o viață misterioasă, oglinzi care ascund și înmulțiți totul, fotografii cu alte fotografii, fotomontaje ale proiectelor de arhitectură realizate pornind de la modele mici, până la o selecție de imagini prețioase preluate din publicație
„Ochiul magic”, din 1945. „Mistica acrobației” este titlul a treia secțiune, dedicat în întregime unui alt interes cu totul special al lui Carlo Mollino, acela pentru viteză, mișcare și dinamică. Aici sunt adunate fotografii pe tema zborului, pe care Mollino l-a exersat în calitate de expert pilot acrobatic, a curselor cu motor, cu o atenție deosebită la povestea Bisiluro, mașină pe care a proiectat-o (împreună cu Mario Damonte și Enrico Nardi) și cu care a a participat la „24 de ore de la Le Mans” în 1955, și de schi, cu o selecție de fotografii cu linii trasate de schiori pe zăpadă, sinuoase precum profilele de design ale geniului din Torino.
A patra secțiune, „L'amante del duca”, cea mai mare din expoziție cu peste 180 de fotografii selectate, este în cele din urmă dedicată temei corpului și ipostazei. Aici sunt comparate două subiecte fundamentale ale întregului corpus fotografic al lui Mollino: portretele feminine (pe lângă celebrele Polaroid, sunt expuse numeroase imprimeuri originale alb-negru și color) și schiori. Ambele sunt rezultatul unei minuțioase operațiuni de punere în scenă a lui Mollino, care demonstrează o atenție deosebită la controlul ipostazei, reproducând obsesiv aceleași gesturi. Schiorii sunt prinși în poziții care identifică perfecțiunea gestului tehnic (directorul comisiei școlilor și instructorilor de schi, în 1951 Mollino publică manualul „Introducere în coborâre”), în timp ce femeile, amintind de statuaria antică, reproduc fără oprire. atitudini similare, pe fundalul acelorași scenarii și îmbrăcați în aceleași haine.
În cele din urmă, expoziția este completată cu câteva documente, printre care scrisori, manuscrise, dactilografiate originale (referitoare în special la schițele ulterioare din „Mesajul din camera întunecată”) și o serie de cărți poștale culese de Carlo Mollino în fiecare colț al clădirii. lume care evidențiază, pe lângă o atitudine de constantă cercetare și curiozitate, interesul viu pentru fotografie în toate formele și expresiile sale.
Toate materialele expuse, cu excepția câtorva excepții indicate în mod corespunzător, provin din colecțiile Politehnicii din Torino, Arhivele Bibliotecii Gabetti, Fondul Carlo Mollino.
„Cu mare plăcere, secția Arhive a Bibliotecii Centrale de Arhitectură „Roberto Gabetti” a acceptat propunerea CAMERA de a dedica o expoziție amplă producției fotografice a lui Carlo Mollino – amintește profesorul Sergio Pace de la Politehnica din Torino – DAD (Departamentul de Arhitectură și Design). – Marele arhitect torinez, de-a lungul carierei sale, a acordat o atenție extraordinară acestei activități, lăsând astfel ample mărturii nu numai a propriei sale activități de proiectare, ci și și mai presus de toate a vastelor interese și chiar pasiunilor neobișnuite pe care le-au făcut o figură unică. în peisajul cultural italian. Sunt mii de cadre, realizate cu tehnici diferite si deseori retusate manual pe negative si/sau pozitive: de la negativul de pe placa la cel de pe film, de la alb-negru la color, de la fotomontaj, realizate impreuna cu prietenul fotograf. Riccardo Moncalvo, până la utilizarea Polaroid-urilor pentru fotografii mai private, arhivele Politehnice păstrează un fond prețios pentru înțelegerea nu numai a unui maestru inconfundabil, ci și a unui capitol esențial din istoria fotografiei în Italia secolului XX. Tot în virtutea lărgimii acestor orizonturi, este important de subliniat că expoziția folosește și primele rezultate ale unui proiect de digitalizare a negativelor lui Carlo Mollino, cofinanțat de Regiunea Piemont”.
Expoziția este însoțită de o publicație publicată de Silvana Editoriale și care conține toate reproducerile lucrărilor expuse, precum și eseuri ale lui Francesco Zanot, curatorul expoziției, Enrica Bodrato, Fulvio Ferrari și Paul Kooiker.
Activitatea CAMERA este realizată datorită Intesa Sanpaolo, Eni, Reda, Lavazza, în special expozițiile și programarea culturală sunt susținute de Compagnia di San Paolo.
Imagine: Carlo Mollino – Mimì Schiagno, 1952-1960 c. (Politehnica din Torino, secțiunea Arhivele bibliotecii Roberto Gabetti, Fondul Carlo Mollino)
