„Reforma reprezintă un angajament de importanță istorică, care duce la un punct de cotitură„. Acest lucru a fost declarat de prim-ministrul Mario Monti într-o conferință de presă comună la Palazzo Chigi cu ministrul bunăstării, Elsa Fornero, cu privire la noua reformă a muncii. „Perspectiva de creștere caracterizează fiecare aspect al reformei – a continuat profesorul -. Ne propunem să creăm o piață a muncii incluzivă și dinamică, capabilă să contribuie la crearea de locuri de muncă. Este o reformă care intenționează să contribuie la creșterea socială și economică și la reducerea ratei șomajului. Face posibilă contracararea dualismului pieței muncii italiene, limitând precaritatea și pentru categoriile cele mai slabe și favorizând o bună flexibilitate”.
Il profesore aseară a găsit o înțelegere cu liderii partidelor majoritate asupra celor mai controversate modificări aduse articolului 18 (în special, repunerea în funcție pentru concedieri economice considerate nule de judecător). În această dimineață, Monti, împreună cu Fornereo, s-au întâlnit cu președintele Republicii, Giorgio Napolitano. Monti l-a citat apoi pe președintele BCE, Mario Draghi, care a vorbit despre țări caracterizate de piețele muncii împărțite între garantați și tineri în dificultate. „Reforma noastră – a spus apoi profesorul – vizează o mai mare eficiență a sistemului: întreprinderile vor putea găsi cele mai bune configurații de producție. Dar vizează și echitatea: evitarea protecției excesive pentru cei incluși pe piața muncii care îi penalizează pe tineri și pe cei slabi”.
Guvernul pune, de asemenea, în vigoare „o modernizare a plasei de siguranta, care merge spre universalitate, făcând mai eficiente plasele de protecție socială”. În acest fel ne propunem să abordăm probleme precum „lipsitatea investițiilor și rigiditatea pieței”, a conchis Monti. „Flexibilitatea reiese din această reformă într-un mod echilibrat și senin – a adăugat premierul -. Flexibilitatea de ieșire a fost, de asemenea, crescută în mod semnificativ, dar salvând nevoia ca judecătorul de muncă să nu intre prea mult în evaluările care se datorează angajatorilor și, pe de altă parte, să protejeze cu respect lucrătorii. S-a încercat și combaterea formelor de precaritate în ceea ce privește flexibilitatea de intrare”.
„Este evident că dezbaterea cu partenerii sociali implică și aspecte de conflict, dar credem că am ajuns la un punct de echilibru și credem că în viitor vom avea un context italian mult mai favorabil. Nu ne dorim doar ca Italia să iasă dintr-o fază de criză financiară, ci și să iasă dintr-o fază de 10-12 ani în care țara noastră a crescut cu jumătate din viteză față de media țărilor dezvoltate”.
După premier, ministrul Fornero a luat cuvântul, care a explicat punctele cheie ale noii reforme, a doua pe care a semnat-o după cea a pensiilor. Între cele două intervenții, însă, „a existat o diferență substanțială în metodologia de intervenție – a precizat ministrul – prima a fost dictată de gravitatea crizei financiare, care a impus timpi extrem de rapidi”. La serviciu, „nu am ales calea consultării (de fapt Fornero folosise aici cuvântul „concertare”, dar a fost corectat de Monti, ed.), ci a dialogului cu partenerii sociali, cu care am discutat timp de șase ani. luni".
„Noi vrem o piață mai productivă – a continuat Fornero -. Productivitatea provine din capitalul uman, care la rândul său provine din formare. Dar relațiile de muncă au de-a face și cu productivitatea. Asumarea stabilității este o ipoteză virtuoasă pentru a încuraja pregătirea și productivitatea din partea lucrătorului. Iar antreprenorul are un stimulent să asocieze salariile cu productivitatea. O piață în care muncitorul este apoi aruncat nu încurajează productivitatea”.
Pilonii Ddl sunt următorii: contracte, flexibilitate de plecare, protecția lucrătorilor, ritual special pentru conflicte de muncă, plase de protecție socială, politici active și servicii de angajare.
CONTRACTE
„Scopul este să facem ceva contract de angajat permanent cea dominantă – a reiterat Fornero – care începe cu faza de ucenicie, pe care ne propunem să punem accent. Pe acest da, urmam modelul german. În plus, ucenicii pot fi angajați doar de la acele companii care au angajat cel puțin 50% dintre ucenici în trecut. În primii trei ani, însă, ne vom mulțumi cu 30%. În trecut, flexibilitatea nu era bine folosită și a creat o piață duală a muncii: cei protejați și cei excluși”.
Il contract pe termen fix „s-a menținut, pentru că nu înseamnă neapărat o proastă flexibilitate – a explicat ministrul -. Am eliminat așa-numitul „causalone” pentru primul contract pe perioadă determinată și este o liberalizare importantă. Însă contractul pe durată determinată plătește puțin mai mult decât cel permanent, o contribuție mai mare care va merge parțial la finanțarea ASPI. Există însă un bonus pentru stabilizare: rambursarea acelei contribuții pentru o sumă egală cu șase luni”.
Il contract de inserare „practic dispare”. Lucrătorii defavorizați, adică tinerii și femeile, „se vor bucura de o reducere de contribuție foarte mică timp de un an”.
ABSORBITORI SOCIALE
Fornero susține că pe acest teren „ne îndreptăm către o formă de universalism: amortizoarele trebuie să privească pe toți lucrătorii care își pierd locul de muncă. Am primit resurse și am creat la Aspi, o asigurare sociala care priveste fiecare lucrator. Configurația actuală este relativ generoasă, nu ca valoare, ci ca durată, și privește o audiență potențială de doar patru milioane de lucrători din 12. ASPI nu este inferior mobilității actuale ca valoare, ci ca durată, pentru a încuraja reintegrarea. Există și uun mini-Aspi pentru tineri".
FLEXIBILITATE DE IEȘIERE: „DESPALAREA A 18”
În sfârșit, cel mai așteptat capitol. „Nu mai blocăm muncitorul în acel loc de muncă anume – a spus Fornero -. Și aceasta se referă la modificarea articolului 18. Toate economiile care au o rată structurală scăzută a șomajului au fluxuri de intrare și ieșire mult mai relevante. Articolul 18 a fost o mare victorie, dar lumea s-a schimbat. Scopul este de a încuraja investițiile străine în Italia și de a limita fluxul de capital italian”.
Pentru a atinge acest obiectiv, guvernul a stabilit „despachetarea articolului 18 – a explicat Fornero -. Credem că se poate ajunge și la o înțelegere, proceduri de conciliere: nu toate concedierile, care sperăm că sunt puține, trebuie să ajungă în fața judecătorului”.
În ceea ce privește concedierile discriminatorii, „nu ne-am atins de nimic – a subliniat ministrul -. Pe cele disciplinare, judecătorul poate alege între reintegrare și compensare. Atunci să vorbim despre cauzele economice. Activitatea de afaceri nu este sindicalizata de catre judecator, dar Ddl-ul nostru prevede ca in cazul inexistentei vadite judecatorul poate decide repunerea in functie, in celelalte cazuri in schimb indemnizatia prevaleaza.".
În cazul în care, în schimb, judecătorul constată că au fost folosite motive economice pentru a masca o concediere discriminatorie sau disciplinară, cauza se încadrează în categoria respectivă.
