Nu este ușor astăzi să lupți cu euroscepticismul și să punem Europa din nou pe drumuri, și pentru că astăzi suntem în mijlocul ciclului electoral și pe masă nu sunt doar opțiuni opuse, precum cele care tocmai au apărut în Cartea albă a lui Juncker. , dar și propuneri care nu sunt încă capabile să reprezinte proiecte coerente și credibile. Suveranismul nu este răspunsul, ci trebuie luate în considerare problemele din care apare, globalizarea, creșterea inegalității și percepția unei creșteri a insecurității, la care trebuie răspuns.
CERERE DE SCHIMBARE ȘI GUVERNANȚĂ
La baza dificultăților Europei se află inadecvarea răspunsului UE la nevoile de securitate și bunăstare ale cetățenilor europeni. UE s-a concentrat prea mult și de prea mult timp pe piață și economie, neglijând, de fapt, restul, atât de mult încât intervențiile asupra Guvernanței și progresele înregistrate sunt reprezentate de MES, uniunea bancară și Planul Juncker. pentru investitii.
Propunerile de schimbare a guvernanței generale, de la cea a celor 4 președinți în 2012 mai întâi și apoi a celor 5 președinți, la cea a guvernatorilor băncilor centrale din Germania și Franța pentru un ministru european de finanțe, nu au înregistrat progrese semnificative.
Pentru a răspunde cererii de schimbare, Uniunea trebuie să-și demonstreze capacitatea de a produce bunuri colective pentru toți, apropiind companiile și instituțiile UE. Pentru a face acest lucru, aveți nevoie de:
1) Utilizați potențialul Tratatului de la Lisabona. Nu este timpul să schimbăm tratatele. Rezoluțiile recente ale Parlamentului European indică o reluare a inițiativei în favoarea abordării supranaționale, față de prevalența metodei interguvernamentale și exprimă un puternic apel la oportunitățile oferite de Tratatul de la Lisabona, rămase pe hârtie. Obiectivele Strategiei UE 2020 nu s-au bucurat de mecanismele avute în vedere pentru a asigura respectarea regulilor privind datoria, bugetul public și concurența. De ce să nu creăm stimuli și stimulente capabile să stimuleze potențialul Tratatului de la Lisabona privind educația, ocuparea forței de muncă, inovarea și energiile regenerabile, mai ales că acestea sunt priorități recunoscute de toți?
2) Restabilirea dialogului între cetățeni și instituții contează o acțiune de jos precum cea a „organismelor intermediare” și este nevoie de o UE mai ușoară. Nu trebuie să uităm că principiul fondator al intervențiilor Uniunii este cel al „subsidiarității”. Este un principiu care, dacă este aplicat corespunzător, ar duce la reducerea sperată a suprareglementării care împovărează Europa.
3) Concentrați-vă pe un angajament puternic din partea politicilor sociale. Problema politicilor sociale o pune pe cea a „resurselor proprii” și pe cea a nivelului de guvernare care le poate implementa cel mai bine. O politică care vizează în mod specific dezvoltarea incluzivă și durabilă are nevoie de resursele necesare pentru a o implementa.
4) Un punct esențial este crearea unui spațiu fiscal comun (nu un sistem fiscal comun) care permite crearea unui buget al Uniunii capabil de strategii comune în domeniul politicilor sociale și al intervențiilor pentru sustenabilitatea dezvoltării. Propunerea exprimată aici este aceea de adoptare a unei abordări „de jos în sus” care, pornind de la nevoia de a aborda probleme comune și urgente, precum managementul frontierelor, fluxurile migratorii, problemele de securitate și apărare, mediul, deschid un spațiu fiscal comun. Ideea este că impozitarea, respinsă de fiecare dată când se discută în principiu, poate deveni posibilă și practicabilă odată ce este aplicată la probleme concrete.
REGULI ȘI POLITICI
5) Este necesar să recunoaștem inadecvarea substanțială a politicilor macroeconomice adoptate în ultimii ani. Caracterul structural al crizei care a început în 2007 nu a fost înțeles la timp și s-au adoptat politici anticiclice care erau complet nepotrivite pentru a face față cvasi-stagnării cu care ne-am trezit. Ne-a luat mult (prea mult) să recunoaștem inadecvarea politicilor de austeritate în rezolvarea unei crize în care elementul dominant a fost insuficiența cererii și a investițiilor în special.
6) Trebuie menționat că dincolo de măsuri și efecte, este fără îndoială adevărat că Tratatele nu prevăd căi de ieșire din euro, care in schimb sunt prevazute pentru iesirea din UE (Brexit docet). Ieșirea, dacă ar avea loc, s-ar produce într-o situație de neplată financiară. Nu numai. Dar nu este deloc adevărat că plecarea ar rezolva problemele competitive ale celor mai slabe țări din zona euro, începând cu a noastră. Mai degrabă, i-ar condamna la urmărirea țărilor mai competitive prin devalorizare. Dacă ceva, mai este problema datoriei publice de abordat dintr-un punct de vedere agreat între țări.
7) Trebuie să începem de la zona euro și să revizuim regulile Pactului fiscalîn loc să se concentreze pe flexibilitatea regulilor de la Maastricht. Compactul fiscal, în lipsa unor opțiuni alternative, va fi plasat în tratate, dar și-a arătat inadecvarea de a urmări diferitele faze ale ciclului economic și, în special, pe cele recesive.
8) Trebuie să se acorde spațiu investițiilor în bugetele țărilor din zona euro. Totodată, este necesară ținerea în ordine a contabilității, prin aplicarea unor reguli stricte la cheltuielile curente. Deficitul maxim de 3% din PIB trebuie să provină numai din cheltuielile de investiții. În același timp, este necesar să se coreleze cheltuielile cu investițiile publice de o evaluare ex ante a rentabilității acestora.
9) Propunerea făcută în 2014 de Comisie pentru o politică industrială comună ar trebui reluată. Este din ce în ce mai evident că concurența dintre marile zone ale lumii a pus în mișcare un puternic impuls pentru revizuirea politicilor, acordurile comerciale și sprijinirea politicilor de inovare. Opțiunile Administrației Trump sunt emblematice în acest sens, creează potențiale dificultăți pentru UE, dar și oportunități. Gândiți-vă doar că decizia SUA de a crește cheltuielile militare este însoțită de o reducere a angajamentului său față de schimbările climatice, tehnologiile de mediu și energiile regenerabile.
10) Concentrați-vă pe inovație, mai ales în domeniul energie-mediu în care nu numai că Uniunea a investit masiv, dar care prezintă perspective mari de schimbare tehnologică. Inovația este principalul motor al dezvoltării și tocmai pe acesta trebuie să-și concentreze Uniunea alegerile industriale.
11) Din acest punct de vedere, avem nevoie de o alegere pe termen mediu-lung pentru politica economică. De prea multă vreme, în schimb, s-a practicat doar cea anticiclică, pe termen scurt. Este necesar ca politicile de coeziune teritorială să țină cont de competitivitatea diferită a teritoriilor. Pentru țările din sudul Europei, alegerea ar putea fi aceea a unei strategii euro-mediteraneene pentru logistică care a fost menționată de multe ori, dar nu a fost niciodată implementată. De asemenea, ar fi un răspuns la întrebarea implementării dezvoltării durabile pentru capacitatea sa potențială de a reduce inegalitățile teritoriale dintre Nord și Sud.
12) Avem nevoie de o Europa cu mai multe viteze și/sau cu geometrie variabilă? Este greu de prezis ce se va întâmpla în viitor, chiar dacă experiența Brexit-ului pare să favorizeze o Europă cu obiective și viteze diferențiate.Dar dacă aceasta ar fi evoluția care ne așteaptă, în orice caz, renunțăm la un nucleu de referință, al cărui membrii împărtășesc toate aspectele Uniunii, începând cu euro, fără ca, din acest motiv, să aibă o Uniune din seria A și una din seria B.
