Izbucnirea bruscă a unui virus necunoscut și periculos a scos la iveală fragilitatea omului modern și a societăților pe care le-a construit. De la mijlocul secolului trecut a crescut sentimentul de putere al bărbaților care se considerau tot mai mult conducători ai naturii și creatori ai propriului viitor. Dar apoi, un mic virus ne-a spulberat securitatea, ne-a întunecat viitorul, a trezit temeri străvechi care s-au adăugat celor noi asupra efectelor tehnologiei care ne-ar putea înlocui în muncă și în inteligență. Dar omul în istoria sa a depășit epidemiile catastrofale și războaiele distructive, reușind mereu să iasă din crize cu progres material și cultural. Va fi din nou așa? Vom reveni la a fi ca înainte de pandemie sau vom fi mai buni sau mai rău?
La această întrebare fundamentală îi răspunde noua carte de Antonio Calabro, șef cultură la Pirelli și vicepreședinte al Assolombarda și al Uniunii Industriale din Torino: „Dincolo de fragilitate – Alegeri pentru a construi o nouă țesătură de relații economice și sociale”, Egea, Bocconi. Un răspuns problematic, dar practic pozitiv. „Italia viitoare va fi dezvoltarea celei mai bune Italie care există deja”, afirmă Calabrò după o amplă examinare a punctelor forte ale țării noastre, fără a ascunde totuși problemele și slăbiciunile care ne afectează de ceva timp și care astăzi se manifestă. ei înșiși cu vigoare reînnoită.
Trebuie să plecăm de la observația că criza sănătății și criza economică șocantă care se manifestă drept consecință, au temerile publice sporite, nu doar a celor cu cel mai mic nivel de venit, ci un pic din toate clasele sociale, căci toată lumea vede pusă sub semnul întrebării poziţia la care a ajuns. Cererea de protecție, ajutor și sprijin pentru venit crește exponențial dar şi a statutului social al cuiva de către stat. Acest lucru duce la consolidarea acelor forţe politice care trăiesc din frică, care oferă rețete pe cât de miraculoase, pe atât de înșelătoare, care urmăresc centralizarea puterii în cadrul vechilor sisteme statale care, bazate pe intoleranță și fanatism, au adus deja mari necazuri omenirii.
Și acesta este un fenomen care poate fi observat in tutto il mondo. Am văzut răsturnările politice care au avut loc în SUA și în Marea Britanie. Din punct de vedere cultural, anumite critici distructive la adresa globalizării și a greșelilor omului asupra schimbărilor naturii și climei au contribuit la răspândirea incertitudinilor și la delegitimarea unei întregi clase conducătoare care, deși printre multe greșeli, a avut destul de multe pe care le meritați.
Dar în Italia această critică radicală a ordinii politice și sociale a avut efecte deosebite chiar înainte de izbucnirea pandemiei. Suntem singura țară în care forțele populiste și suveraniste sunt în majoritate clară și au ajuns la putere, nerezolvând, ci mai degrabă accentuând toate străvechile defecte structurale și culturale ale țării noastre.
O companie care are de ani de zile a abandonat școala la impulsuri corporative deghizate în ideologii progresiste, care nu investește în cercetare, care nu evaluează meritul ca element al selecției manageriale, care cultivă o cultură substanţial anti-întreprindere şi anti-piaţă, care, după cum a spus fostul magistrat Luciano Violante, aprobă legi care se bazează pe presupunerea că întreprinzătorii sunt în general niște ticăloși și că trebuie controlați pas cu pas; o companie despre care se bucură să discute ținte false precum anuitățile sau Mes în loc să se ocupe de cum să revină la o creștere normală și să le ofere tinerilor debușeuri, o societate ca aceasta nu lasă așadar prea multe speranțe în capacitatea de a se reinventa un viitor.
Totuși, așa cum își amintește Calabrò, „ex malo, bonum”. Crizele sunt și oportunități, oamenii care se confruntă cu răul se pot transforma brusc spre bine. Italia are puncte forte importante în companiile sale care se află pe piețele internaționale, în mecanică și mecatronică, în mobilier, în modă, în alimentație, ca să nu mai vorbim de turism și toate activitățile legate de cultură. Trebuie să știm să ne exploatăm punctele forte și să ne corectăm slăbiciunile. Aceștia din urmă sunt încadrați în sectorul public căruia cu siguranță nu i se poate încredința rolul de nou șef al afacerilor, în Justiție și în școli. Una peste alta, în afară de cazul Lombardiei, sănătatea noastră nu s-a desfigurat în situația de urgență a epidemiei. Folosind bine banii Mes s-ar putea consolida și mai mult și ar putea fi un punct de excelență și pentru așa-numitul turism de sănătate.
Suntem la o răscruce. Trebuie să-i convingem pe concetățeni să ceară statului lucrurile potrivite și nu asistență perpetuă, care apoi este plătită cu răspândirea de neoprit a sărăciei. Ceea ce trebuie să ai din partea sectorului public este o acoperire reală față de cele mai grave riscuri, o previziune în prevenirea crizelor economice sau de sănătate. Trebuie creat un consens în jurul renaşterea unei societăţi liberale capabilă să remedieze defectele modelului liberal anterior și să asigure printr-un ritm bun de dezvoltare acel progres constant pe care oamenii și-l doresc. Nu este vorba de a promite tuturor avere, ci că fiecare va avea posibilitatea de a se împlini în orice job pe care își dorește să-și aleagă și astfel să-și găsească satisfacție în viață.
Cartea lui Calabrò deschide spații importante de reflecție, mai ales având în vedere originile autorului, în lumea afacerilor care a avut prea multe vile către legaismul populist în ultimii ani, dar care va trebui acum să-și asume mult mai multe responsabilități pentru a încuraja o renaștere a unei Italie. mai bine și mai coeziv.
