„Dacă vrem să fim realiști și fără să cădem în pesimism, nu putem să nu vedem pentru toamna probleme serioase pentru afacerile noastre, in special pentru cele mici si mijlocii. Chiar înainte de pandemie, era în curs o schimbare a modelului de afaceri pe care Covid19 a accelerat-o prin adăugarea unui grad ridicat de incertitudine”. Stephen Cuzzilla, președinte al Federmanager, este un personaj vulcanic folosit pentru a face față problemelor cu forță și înclinat de natură spre optimism. Dar chiar acum nu se poate abține să nu privească cu îngrijorare semnalele care vin din lumea industrială, unde dificultățile au forțat deja reduceri dureroase atât la salariile managerilor, cât și la pierderea efectivă a locurilor de muncă. Dacă incertitudinea și teama de viitor continuă să domine în rândul antreprenorilor, investiția va scădea, și într-adevăr mulți vor face zei reduceri de forta de munca să te pui în cea mai bună poziție pentru a rezista furtunii provocate de scăderea cererii atât pe piaţa internă cât şi pe cea internaţională.
Federmanager, împreună cu celelalte federații executive grupate în cetăţeantrimisă Guvernului un proiect de relansare a economiei noastre, împărțit în numeroase propuneri detaliate care se întind în toate sectoarele (de la infrastructură la educație) în care este necesar să se intervină în mod organic pentru a umple întârzierile străvechi și a depăși temerile recente create de urgența sanitară.
„Rolul directorilor – spune Cuzzilla – va fi fundamental atât în sectorul privat, cât și în cel public. Este necesar să ne așezăm la o masă cu Guvernul și Confindustria pentru a vedea cum să ajutăm antreprenorii să aducă noi manageri în companie și cum Administrația Publică își poate consolida competențele (care există și trebuie valorificate) cu contribuții externe, poate temporare, care fac posibilă gestionarea eficientă și eficientă a numeroaselor resurse financiare care vin atât din Europa, cât și de pe piețe, pentru a face investiții utile pentru creșterea competitivității și potențialului de creștere al economiei noastre”.
Teama sau, în orice caz, prudența pare să predomine în rândul companiilor în acest moment pentru că nu există prea multă vizibilitate asupra viitorului, asupra modului în care gusturile consumatorilor se vor schimba, asupra modului în care obiceiurile de viață ale oamenilor care au descoperit confortul de a lucra de acasă se vor schimba. Pentru mulți antreprenori, în special cei mici și mijlocii, nu este momentul să facă investiții sau să-și asume noi costuri pentru a angaja manageri care pot ajuta companiile să își schimbe modelul de operare în profunzime. Dimpotrivă, mulți se gândesc la concediere, chiar la reducerea contribuțiilor manageriale.
„Tocmai aceasta este principala problemă. Companiile ar trebui să accelereze procesul de schimbare care era deja în curs și care privește sustenabilitatea, adică o atenție sporită față de mediu și o relație diferită cu zona înconjurătoare, o abordare mai dinamică a pieţelor financiare, o deschidere decisivă spre internaţionalizare. Dar este adesea necesar să faceți acest lucru plasează manageri cu experiență în companie, care poate sprijini antreprenorul și deschide spații de afaceri noi și diferite. Dar într-un moment de criză cine riscă să-și crească costurile pentru a angaja, de exemplu, un manager de export sau un manager de energie? Tocmai în acest caz statul, în cadrul unei politici industriale care vizează nu numai salvgardarea activelor de producție existente, ci și consolidarea acestuia și creșterea competitivității, ar trebui să ofere sprijin specific pentru intrarea în companie a managerilor, poate. cu titlu temporar. Dacă operațiunea va avea succes, după cum cred, atunci antreprenorii înșiși vor fi interesați de stabilizarea angajării acestor manageri”.
Dar sectorul public ar avea nevoie și de noi contribuții din partea experților dat fiind că astăzi i se cere Statului să-și asume un rol mai activ cu siguranță în sectorul infrastructurilor corporale și intangibile și de unii chiar în managementul direct al companiilor sau în dictarea orientărilor strategice.
„Orice rol ar vrea să-și asume sectorul public, nu există nicio îndoială că responsabilitatea va cădea pe umerii săi de a gestiona bine recursurile care vor veni din Europa și cele care decurg din creșterea datoriei noastre (pe care, în orice caz, va trebui să o facem). să poată rambursa). Experiența managerilor care provin poate din companii private ar putea fi indispensabilă. Va trebui să existe o tranziție mai mare între privat și public pentru a profita la maximum de aptitudini și experiență. Trebuie să gestionăm un mare proces de schimbare: va trebui să avem o stare diferită și mai eficientă, dar afacerile vor trebui să se schimbe și din punct de vedere cultural, organizațional și tehnologic. Va trebui cu toții să fim de acord să punem munca în centrul renașterii noastre reale. Munca nu este doar un salariu, o propoziție biblică care servește pentru a aduce pâinea acasă, este împlinirea omului, este o creștere a stimei de sine, este o îmbunătățire a calității vieții. Subvenția este utilizată în fazele de urgență. Dar fără muncă nu există coeziune socială sau adevărat progres al națiunii”.
Pe scurt, ne aflăm într-un blocaj care ne poate conduce spre pășuni deschise și liniștite sau ne va conduce să continuăm defilarea pe marginea unei râpe cu riscul de a cădea dacă ne distragem doar o clipă.
„Vreau să fiu optimist – conchide Cuzzilla – Italia are potențialul uman și material de a se recupera, de a deveni din nou protagonistă în lume. Este momentul coeziunii sociale maxime. În ultimele luni am făcut față fazei de urgență sanitară cu disciplină și spirit pozitiv. Acum sper că se va deschide un dialog deschis și sincer între Guvern, sindicate, antreprenori și actori sociali precum managerii, pentru a da coeziune efortului de reînnoire pe care îl vom avea de înfruntat. Numai așa vom putea depăși temerile și vom privi pozitiv spre viitorul nostru”.
