La Criza guvernamentală este testul de turnesol nu numai al orientărilor forțelor politice, ci și al celor ale antreprenorilor și managerilor. Dincolo de interesele pe care le apără în mod legitim, sunt cei cărora le pasă de viitorul țării și cei care nu fac decât să netezească blana populiștilor momentului. Două interviuri publicate în Corriere della Sera astăzi: unul către președintele Mediaset, Credinciosii Confalonieri, iar celălalt vicepreședintelui Lavazza, Iosif Lavazza.
Confalonieri derapează pe Draghi și războiul și îl susține pe Meloni
Confalonieri se declară un susținător pro-Ligă al unei tendințe bossian și, de fapt, nu ratează ocazia de a face praf ecteniile mai banale ale arsenalului Ligii Nord, chiar dacă sunt de primă oră, precum cea potrivit căreia „unificarea Italiei a fost o greșeală”. Dacă acestea sunt ipotezele gândirii lui Confalonieri, nu este de mirare unde merge președintele Mediaset cu asta: un atac pe linia premierului Dragons despre război și furnizarea de arme Ucrainei și recomandarea caldă către patronul său, Silvio Berlusconi, a sustine Giorgia Meloni, pentru că „ea este cea care poate aduce centrul-dreapta înapoi la Palazzo Chigi”, chiar dacă „ca fată era cam fascistă”.
Și să ne gândim că Confalonieri, de mulți ani, a fost considerat un porumbel în anturajul lui Berlusconi. Acum populismul și provincialismul par să fi devenit ingredientele lui preferate. Ca atunci când vorbește despre Draghi: „Mai bine să stea în Palazzo Chigi: desigur, nu e frumos ca o țară să fie secție de poliție, dar este soarta celor care au prea multe datorii. Nu-mi place replica lui Draghi despre război, despre arme. Suntem o națiune de sfinți și navigatori și nu războinici. Iar sancțiunile (împotriva Rusiei) ne slăbesc”.
Pe scurt, zgârie-te, sub filolegaism iese un sentiment pro-Putin, ca la Berlusconi, chiar dacă Confalonieri este suficient de deștept pentru a „condamna” agresiunea împotriva Ucrainei.
Lavazza: Italia are nevoie de o bancă sigură ca a lui Draghi
Pe de altă parte, interviul din ziarul milanez al lui Giuseppe Lavazza, vicepreședinte cu vărul său Marco al multinaționalei piemonteze de cafea, care se alătură corului celor care îi cer lui Mario Draghi să rămână la cârma Guvernului: „Niciodată ca în în acest moment de puternică instabilitate pe pieţe, este necesar ca acesta să-şi ducă la bun sfârşit sarcinile şi, într-un context incert, avem nevoie de o bancă sigură în ţară”. Cea a lui Mario Draghi, care, potrivit lui Lavazza, „ne-a surprins prin viteza de execuție – rară în sectorul public – și prin disciplina puternică în modul de guvernare. Nu există timp de pierdut – spune antreprenorul piemontez – și prioritatea muncii pentru tineri”.
Lavazza, evident, nu pierde din vedere interesele corporative („il pretul cafelei aleargă și apoi mai este logistica"), dar le plasează într-un cadru care le armonizează cu interesele generale ale țării. Aceia dintre care în schimb nu există nicio urmă serioasă în cuvintele lui Confalonieri. Doi antreprenori, două stiluri și două sensibilități complet diferite.
