Repornirea în siguranță, marea dilemă de afaceri. Pe de o parte, este necesar să se protejeze riguros angajații de riscul de contagiune (care variază foarte mult în funcție de activitate și categorie), pe de altă parte, angajatorii s-ar putea confrunta cu răspunderea civilă și penală. Decretul Cura Italia a deschis controversa, prevăzând în art. 42 echivalarea contagiunii cu accidentul de munca: „În cazurile constatate de infecție cu coronavirus (SARS-CoV-2) la locul de muncă, medicul atestator întocmește certificatul obișnuit de accident și îl transmite la Inail care asigură, în conformitate cu prevederile în vigoare, protecția relativă a accidentaților”.
Însăși Inail a precizat însă, prin circulara nr.22, că „bolile infecțioase au fost întotdeauna clasificate drept accidente de muncă” și, după cum a explicat și ministrul Muncii Nunzia Catalfo, „simpla recunoaștere a unui accident de muncă nu în facilitează în orice mod evaluarea răspunderii angajatorului, nici nu creează o prezumție în acest sens. Interpretarea potrivit căreia legea ar fi agravat poziția angajatorilor, expunându-i mai mult riscului de a fi trași la răspundere pentru infecțiile contractate de muncitor la locul de muncă, nu este corectă”.
Pe scurt, pentru companiile care respectă protocoalele de siguranță, adoptate de comun acord cu sindicatele cu respectarea orientărilor instituționale, nu ar trebui să existe riscuri deosebite, mai ales în lumina unui amendament agreat ieri de majoritatea la decretul de relansare. Cu toate acestea, unele zone gri rămân în cauză (până la punctul în care plângerile de contagiune la locul de muncă sunt deja 43 de mii, dintre care 171 din cauza rănilor mortale și că ministrul Catalfo a anunțat o regulă ad-hoc), iar pentru a vedea mai clar am cerut parerea lui Emanuele Panattoni, partener al Firma de avocatură Gianni Origoni Grippo Cappelli & Partners, care colaborează cu International SOS, care s-a dezvoltat o procedura cu acţiunile cele mai adecvate pentru a evita asumarea riscurilor datoriei de grijă.
Domnule avocat, poate intervenția Inail să liniștească așadar lumea afacerilor?
„Circularele Inail 13 și 22 din 2020 sunt indicații operaționale, care în realitate nu spun prea multe noi din punct de vedere mai pur legal. Inail nu a făcut altceva decât să clarifice în ce cazuri se presupune că infecția cu COVID-19 are loc la locul de muncă (de exemplu, lucrătorii sanitari și personalul în contact cu publicul), precizând că acest lucru nu poate duce la răspunderea strictă a angajatorului, care rămâne intenționat sau neglijent. Iar dacă angajatorii respectă protocoalele, nu vor atrage răspunderea civilă sau penală. Ideea este mai degrabă alta”.
Ce?
„Este nevoie de protocoale mai clare. O intervenție a Parlamentului și a Guvernului ar fi așadar de dorit, nu atât pentru a crea un scut penal pe care nu îl consider de conceput, nici pentru a clarifica – așa cum pare să prevadă una dintre regulile aflate în studiu – că respectarea protocoalelor este suficient pentru a garanta respectarea art. 2087 din codul civil, o normă cheie privind sănătatea și securitatea în muncă, precum și pentru a întocmi protocoale mai simple și mai precise. Mai ales mai scurt. Problema este și că aceste reguli sunt prea multe și prea substanțiale, ceea ce lasă o marjă de interpretare unde există riscul ca ceea ce s-a dorit să păstreze în afara ușii să se întoarcă prin fereastră”.
Poti da un exemplu?
„Un exemplu în această perioadă este cel al comerțului cu amănuntul, care a trecut brusc de la un risc de accident foarte scăzut, comparativ cu cel al industriei, la un risc foarte mare, în special pentru vânzători. În cele mai recente linii directoare anexate Decretului prim-ministrul din 17 mai 2020, nu este indicat clar, de exemplu, cum să se calculeze numărul maxim de clienți care pot intra în magazine; în special pentru spațiile mai mari de 40 mXNUMX nu există un criteriu precis, lăsând angajatorul într-o poziție de incertitudine cu privire la standardul de diligență care trebuie adoptat și, deci, cu privire la eventuala sa răspundere. Cum se va putea demonstra că nu au fost prea mulți clienți și că, prin urmare, regulile de diligență au fost respectate pentru a evita contagiunea la locul de muncă?
Sectorul cel mai riscat este cel industrial, cu angajații nevoiți să lucreze în spații închise și adesea în contact strâns. Ce sfaturi ai da afacerilor?
„Să fac trei lucruri: să adopte protocoale clare, urmând liniile directoare ale guvernului, să le convină cu sindicatele și să le actualizeze periodic; integrarea acestora cu sistemul de protecție a sănătății la locul de muncă (Actul consolidat din 2008); să integreze totul cu modelul de organizare și control care decurge din Decretul legislativ nr.231 din 2001, care reglementează atribuțiile administrative ale entităților în raport cu infracțiunile săvârșite în interesul acestora. Este din ce în ce mai crucial să existe un sistem integrat de conformitate, mai degrabă decât o serie de reguli și proceduri specifice și fără legătură”.
În cele din urmă, ce sunt companiile expuse riscului în starea actuală?
„Puțin, dacă respectă protocoalele. Este adevărat că acestea prezintă niște zone gri și îngrijorarea este de înțeles, dar nu trebuie transmis un mesaj alarmist. Va fi necesar să vedem cum se va orienta jurisprudența, în special cea penală, dar antreprenorii care respectă regulile nu au de ce (sau aproape) să se teamă”.
Cu toate acestea, există deja 43 de reclamații și o posibilă constatare a responsabilităților ar avea efecte devastatoare pentru companii.
"Da. La nivel penal, sunt comise infracțiunile de vătămare din culpă sau, în cazul decesului salariatului în urma infecției, omor din culpă. Ceea ce înseamnă, respectiv, pentru cauzele de la locul de muncă, până la 3 și 7 ani închisoare. Și apoi există despăgubiri pentru daune, care nu ar fi excluse din acoperirea de asigurare a Inail”.
