Magazinele sunt închise duminica. Și ar putea fi comerțul cu amănuntul la scară largă, cel aparent mai solid, cel care suferă cel mai mult în panorama comerțului din Italia. Strigătul de alarmă este lansat de un studiu realizat de Bain & Company pentru Confimprese, care estimează la 34 de miliarde de euro daune la cifra de afaceri totală a companiilor de retail, dacă propunerea Mișcării 5 Stele a inchide magazinele timp de 40 de duminici pe an. O scădere de 13%, la care trebuie adăugat și riscul pierderii locului de muncă pentru 70 de mii de angajați din sector (plus cel puțin încă 10 mii cu industrii conexe). La această prognoză „lacrimi și sânge” se adaugă și studiul întocmit de Zona de Cercetare a Mediobanca privind starea de sănătate a marilor operatori comerciali din Italia, inclusiv a jucătorilor internaționali prezenți în țara noastră.
Operatorii examinați reprezintă 97% din piața lanțului comercial din Italia, care în 2017 a avut o cifră de afaceri de 83 de miliarde (net de TVA), cu o creștere de 4,4% față de anul precedent și mai ales cu cea mai bună performanță din 2014. Profiturile au depășit un miliard de euro, cea mai bună cifră din 2013 Dar toate acestea sclipici nu este aur: marjele operaționale ale sectorului sunt de fapt la minime istorice, randamentul capitalului investit a scăzut la 4,8% în 2017, o cifră mai mică decât același cost al capitalului (6%) și, prin urmare, evidențiază o piață. care vinde dar devine saturat, in detrimentul operatorilor mai putin performanti, care in mod surprinzator sunt tocmai cei ai distributiei la scara larga.
De fapt, studiul împarte piața în patru mari categorii: comerț cu amănuntul la scară largă (Gdo), adică marile lanțuri gestionate de grupuri corporative italiene sau internaționale precum Esselunga, Carrefour, Auchan etc; distributie organizata, adică consorții și uniuni între mărci mici care, totuși, continuă să rămână independente; lumea de cooperativă; eu reducere. Apoi ar mai fi și comerțul electronic, care totuși în Italia continuă să joace un rol marginal, față de vânzările operatorilor examinați (deci fără a lua în calcul Amazon). Din această defalcare reiese că tocmai distribuția pe scară largă este cea care încetinește cel mai mult, în timp ce brandurile intermediare și magazinele cu discount reprezintă partea leului. Distribuția la scară largă, în ansamblu, și-a văzut cifra de afaceri crescută cu doar 0,2% în 2017, spre deosebire de discounterii care călătoresc cu aproape 10% pe an din 2013.
Nu numai. Din veniturile totale ale distribuției comerciale pe scară largă în Italia, distribuția pe scară largă produce doar puțin peste un sfert, față de 33% din distribuția organizată. Dar mai ales contribuie cu doar 2,5% din profit, față de 44,3% din distribuția organizată și 34% din discounteri, care, deși participă la doar 15,6% din venituri, conform datelor prelucrate de Mediobanca. Chiar și randamentul capitalului investit (Roi), care este de 4,8% în medie, vede distribuția pe scară largă la 3,5% față de 19,9% pentru discounteri. „Discounterii – a exemplificat el Gabriele Barbaresco, șeful Ariei de cercetare Mediobanca – au un Roi comparabil cu cel al marilor branduri de lux, precum Luxottica și Ferragamo.
Cel mai profitabil lanț este Eurospin, o companie italiană, cu un Roi de 23%, care se descurcă mai bine decât cei doi concurenți germani prezenți în Italia în sectorul de discount, Lidl și Penny Market. Pe de altă parte, mărcile italiene de distribuție pe scară largă se descurcă mai puțin bine, de la Esselunga la Pam. Din anumite motive, începând cu competiția internațională, în special cea a celor doi giganți francezi Carrefour (care are prima piață externă în Italia cu peste 1.000 de puncte de vânzare) și Auchan. De altfel, toate grupurile internaționale sunt prezente și în străinătate (media este de 24% din vânzările în străinătate), mai ales cu excepția celor din SUA care au o piață internă suficientă, în timp ce distribuția pe scară largă italiană are o dimensiune exclusiv națională. .
Acest lucru are inevitabil repercusiuni asupra cifrei de afaceri: WalMart, care este singurul mare SUA care a vândut și în străinătate, este primul ca venituri dintre cei 18 principali operatori mondiali analizați, cu 413,4 miliarde. Singur, facturează mai mult decât o țară precum Austria. Apoi mai sunt compatriotul Kroger cu peste 100 de miliarde, Carrefour, britanicul Tesco și așa mai departe. Ultimul dintre cei optsprezece, adică cel spaniol Mercadona, cifra de afaceri de 21 de miliarde în 2017, mai mult decât prima distribuție italiană la scară largă, Coop cu 14,8 miliarde. Cu o singură considerație: Mercadona este printre puținele grupuri europene, în afară de cele italiene și britanice Sainsbury's, care operează doar în propria lor țară. Are însă 1.627 de puncte de vânzare care îi câștigă 8.600 de euro pe metru pătrat, mai mult decât cei 4.500 de la Carrefour, cei 6.900 de euro de la Tesco și cei aproximativ 4.000 de la WalMart și Kroger. Piața italiană fragmentată a ajuns astfel să favorizeze creșterea întreprinderilor mici, dar și acestea sunt amenințate de o posibilă închidere duminica.
