Ministrul de externe Giulio Terzi, care a ajuns în ochiul furtunii pentru cazul marò, și-a dat demisia, dar nu înainte de a-și apăra acțiunile în fața Camerei. Acestea sunt cuvintele lui: „Mi-a rămas vocea nemaiauzit. Îmi dau demisia pentru că timp de 40 de ani am crezut și cred și astăzi și mai tare asta onoarea țării trebuie protejată, a forțelor armate italiene și a diplomației. Îmi dau demisia pentru că mă solidarizez cu cei doi marini ai noștri și cu familiile lor”.
Imediat după aceea, a ținut apoi să-și lămurească acțiunile, apărându-i pe Farnesina de acuzația, primită din multe părți, de a fi acționat în totală autonomie în materie: „Am citit reconstituiri enorm de imaginative cu privire la acțiuni pe care le-aș fi întreprins independent, fără luați în considerare efectele și riscurile acestei acțiuni. Ca om al instituțiilor, timp de patruzeci de ani nu aș fi acționat niciodată într-un mod autoreferențial” și apoi „Toate instituțiile au fost informate și au convenit asupra deciziei de a reține pușcașii marini în Italia”.. O invitație adresată tuturor părților implicate de a-și asuma responsabilitățile, înainte de a demisiona.
