Înainte de a pleca, el rămâne să critice brațul scurt obișnuit al BCE, trebuie să facem câteva considerații. Prima este că până acum două luni am fi sărit cu toții de bucurie la ideea unei reduceri a ratei și la cea a unui prelungirea relaxării cantitative cu șase luni. Este adevărat că inflația a fost scăzută și a rămas așa, dar este și adevărat că atunci a fost impresia că BCE, cumva, a fost în regulă.
Chiar și acum două săptămâni, până la discursul emfatic al lui Draghi despre disponibilitatea de a face orice pentru a readuce inflația, cu toții am fi fost mulțumiți de măsurile luate astăzi.
A doua considerație este că adevăratul eveniment al acestui decembrie monetar, fără a lua nimic de la BCE, este Creșterea ratelor din SUA ceea ce este din ce în ce mai clar pentru data de 16, când Fed va pune capăt unei faze istorice, care a durat șapte ani, de rate zero. În timp ce pentru Europa este pur și simplu o chestiune de a continua pe un drum, pentru America ne confruntăm cu o întorsătură de 180 de grade în care ceea ce este în discuție nu este doar o creștere de 0.25 la sută, în sine destul de neglijabilă, ci începutul unui ciclu lung. asta ne va ține ocupați în următorii doi-trei ani.
Astăzi piețele arată dezamăgire pentru că tortul promis și livrat de Draghi îi lipsește o cireșă sau două. Theschimbul euro, din cauza acestei lipse, revine spre 1.10, în timp ce unii analiști, chiar foarte autoritari, au mers prea departe în prognoza unui mare pas spre paritatea euro și dolar.
Să ne uităm unul în ochii celuilalt, totuși. Ce este de preferat, în marea schemă a lucrurilor? Este mai bine să mențineți euro în intervalul 1.05-1.10 și să renunțați să furați o parte de creștere din America, dar, în schimb, vă garantăm condiții echilibrate și ordonate în jurul creșterii americane de 16, sau este mai bine să mergeți direct la paritatea cu dolarul. , au o creștere de scurtă durată pe bursele europene și apoi să plătească totul începând cu data de 16, cu un Wall Street incapabil să suporte dubla greutate a unui dolar prea puternic și a ratelor în creștere?
Cea mai mare decuplare pe care a văzut-o vreodată lumea între Europa și America este atunci când prima se ridică, iar cea din urmă rămâne nemișcată. Dacă bursa americană scade, putem fi siguri că Europa o va urma scăzând și mai mult, având în vedere volatilitatea mai mare și fragilitatea subiacentă.
Salvarea Americii, pentru a salva lumea, deci, și deci și Europa. Prevenția lui Draghi poate însemna în cele din urmă un Crăciun mai liniștit pentru toată lumea.
Un al treilea aspect care poate explica atitudinea BCE este că creșterea europeană, fără a fi uluitoare, este în orice caz bună și urmează să se îmbunătățească în continuare anul viitor. Efectul devalorizării monedei euro, ca și al oricărei devalorizări, nu se desfășoară la maxim în primul an, ci în al doilea și, prin urmare, în 2016.
În fața unor necunoscute geopolitice potențial semnificative, este, de asemenea, important să păstrăm niște muniții în rezervă și să nu cheltuim totul imediat, mai ales într-un moment în care Europa pare să fi ieșit din recesiune. De altfel, aceste necunoscute produc deja un efect expansionist deloc neglijabil în politica fiscală a unor țări, printre care Franța, care va cheltui mai mult pentru apărare și securitate, și Germania, care va renunța la un buget echilibrat pentru a primi refugiații.
Și vorbind despre Germania (a patra considerație) trebuie să ne amintim de momentul dificil prin care trecea Merkel, expusă pe flancul drept către o Alianță pentru Germania care ar putea vedea o creștere semnificativă a consimțământului ei electoral în următoarele consultări regionale. Din nou, să ne uităm unul în ochii celuilalt. Preferăm o Merkel care este europenismul maxim pe care Germania îl poate exprima astăzi sau vrem în locul ei Schaeuble cu o linie pro-europeană, dar mult mai rigidă? Uneori, cu toții avem tendința de a uita că ceea ce ne place lumii și nouă, mediteraneenilor, un BCE ultra-expansiv, este exact ceea ce multor alegători germani nu le place deloc.
Acestea fiind spuse, rămâne misterul unei BCE care a ridicat așteptări în perioada premergătoare reuniunii de astăzi și a lăsat apoi un gust amar în ceea ce a decis în cele din urmă. Explicația poate fi căutată într-o Americă care doar în ultimele zile pare să fi renunțat la o creștere a ratei (făcută inevitabilă de puterea arătată de ocuparea forței de muncă și epuizarea rapidă a resurselor neutilizate), la fel ca unele date despre sentimentul consumatorilor și întreprinderile prezintă o oarecare pierdere de impuls.
Repetăm, lumea depinde de America, nu poate în niciun fel să permită ca motorul american să se oprească sau să se oprească. Paritatea dintre euro și dolar poate aștepta, poate fi utilă pe viitor în cazul în care Europa se încurcă din nou într-una dintre crizele sale politice sau în care aranjamentele geopolitice continuă să se destabilizaze.
Deocamdată este suficient ca euro să rămână în intervalul său și să nu treacă înapoi peste 1.10. Celor care au dolari în portofel, le spunem să nu-și facă prea multe griji. Diversificarea este un bine în sine, America este mai ferită de criza geopolitică și nu trebuie să crească cheltuielile militare pentru că sunt deja suficient de mari. A rămâne în dolari în loc de euro înseamnă și a avea un randament pozitiv, care va continua să crească în timp, și a evita ratele negative pe care băncile, mai devreme sau mai târziu, vor încerca să le transmită deponenților de pe tot continentul european.
Dezamăgirea parțială de astăzi amână și piața urs de obligațiuni pe obligațiuni lungi europene. O BCE super-agresivă și, prin urmare, pe deplin credibilă în ceea ce privește dorința sa de a crește inflația, ar fi creat unele probleme copiilor de zece ani germani sau italieni. De ce să mă blochez la 0.50 timp de zece ani dacă banca centrală poate aduce inflația înapoi la 2 în câteva luni? Acum, însă, rămân unele îndoieli, confirmate de altfel și de previziunile BCE însăși, care presupun o creștere lentă și foarte graduală a prețurilor de consum. În acest moment, bursele europene vor sta nemișcate o vreme, dar să ne amintim că creșterile de la începutul anului sunt și vor rămâne în deplină conformitate cu bilanțul final. Europa rămâne în continuare cea mai interesantă zonă bursieră cu cel mai mare potențial pentru 2016.
