Bassanini: „Tim își apără rețeaua, dar adevărata ultrafibră este cea a Open Fiber”

Controversa asupra ultra-broadband și a rețelei de fibră? „Nu sunt între Open Fiber și Tim, ci între guvern, Infratel și Tim”. Dar despre ce fibră vorbim: cea care ajunge la case și birouri (FTTH) sau cea care se oprește la dulapul telefonic (FTTC), salvând perechea torsadată de cupru? „Acestea sunt discuții la scară mică. Este o dezbatere veche. Când construiți o infrastructură, trebuie să așteptați cu nerăbdare când va fi finalizată rețeaua. Și viitorul nu va fi de zeci sau sute de Megabiți. Viitorul va fi al societății Gigabit: o mie de Mega și nu numai. Din 2020 încolo, ne îndreptăm către o lume în care fie ai o rețea 100% fibră optică și 5G (care, la rândul său, necesită o coloană vertebrală de fibră optică capilară), fie ești afară. Aceasta este realitatea viitorului și aceasta este alegerea pe care a făcut-o guvernul. Restul e vorba.” 
 
Franco Bassanini, președintele Open Fiber (OF), compania 50% Cassa depositi e prestiti (Cdp) și 50% Enel care a lansat provocarea pe rețeaua de fibră optică prin preluarea Metroweb, știe despre ce vorbește. A fost ministru al Administrației Publice în 1996 când Ernesto Pascale, pe atunci CEO al Telecom Italia, a lansat planul Socrate, primul cu ambiția de a oferi Italiei o rețea de fibră optică. În acel moment, Bassanini urmărea digitizarea Administrației Publice pentru a întineri birocrația italiană brontosauric și pentru aceasta spera la o nouă generație de rețea TLC. Până în 2015 a fost președinte al Cdp și de acolo a urmărit direct problema infrastructurii. În calitate de consultant al Palazzo Chigi, el a binecuvântat nașterea Planului de bandă ultralargă al Guvernului care, împreună cu nașterea Open Fiber, pune Telecom Italia sub presiune asupra celui mai important activ al său: rețeaua de cupru, ultimul kilometru pe care fostul monopolist se laudă cu un palmares exclusiv. Un activ, însă, destinat să scadă mai devreme sau mai târziu. Despre „când” se joacă jocul. Cum se va termina? Există loc pentru două rețele ultra-broadband? Iar modelul de afaceri conceput de OF – care prevede un prag de rentabilitate operațional deja în 2018 și o profitabilitate de 80% la aproximativ 1 miliard de venituri din 2026 – ține până la avansul lui Tim (care se pregătește pentru probabila plecare a lui Flavio Cattaneo) care a intensificat investițiile în rețeaua sa? Îl întrebăm pe Franco Bassanini cine răspunde în acest interviu cu FIRSTon-line. Dacă Tim relansează pe zonele albe, Open Fiber nu dă înapoi: „Obiectivul nostru este să oferim o rețea de fibră 100% în toată țara și suntem candidati să fim coloana vertebrală pentru viitoarea rețea mobilă 5G”. 
 
Povestea fibrei din Italia este foarte articulată: între zonele „negre” complet competitive sau chiar zonele A și B unde operatorii concurează pentru clienți; zonele „albe” de eșec ale pieței sau chiar C și D unde va ajunge statul cu licitațiile lansate de Infratel; iar cele gri, mai puțin competitive acolo unde oricum nu este permisă intervenția publică, tocmai acestea din urmă riscă să sufere cel mai mult. Cum merge planul Open Fiber pentru construirea rețelei de fibră optică? 
 
„Procedăm în conformitate cu timpurile și obiectivele planului industrial care privește orașele medii și mari italiene. Pe lângă Milano, Torino, Bologna pe care le-am achiziționat cu Metroweb, am identificat alte 10 orașe - inclusiv Perugia, Napoli, Cagliari - unde lucrăm deja la construirea rețelei. Din iulie am adăugat 81, în faza de planificare, pentru a ajunge la un total de 271 de orașe acoperite în zone negre. Este un plan important, va afecta 9 milioane și jumătate de locuințe pe care le vom conecta prin fibră optică FTTH, deci chiar și în interiorul caselor sau al birourilor. Alături de acest program se află și planul Infratel pentru zonele C și D. Am câștigat prima licitație în 6 Regiuni, pentru a doua licitație am avut o pre-atribuire dar va fi atribuită în câteva săptămâni. Subliniez că am depășit cu mult obiectivele stabilite prin licitații: acoperim 90% în FTTH trecând cu mult peste viteza de 100 Mega cerută de licitații. Restul de 9% vor fi prin wireless punct la punct. Prima licitație a Infratel a implicat construcția infrastructurii pentru un cost estimat de aproximativ 1,45 miliarde de euro; Open Fibre a oferit o reducere de 19%, cu o sumă de aproximativ 1,180 miliarde de euro. Ca urmare a licitației, economiile totale obținute de către stat au fost de aproximativ 53% din suma licitației, deoarece oferta Open Fiber (conform regulamentului de licitație) a fost „reducetă” de veniturile așteptate și, prin urmare, a fost atestată pe un valoare de aproximativ 675 milioane euro. 
 Tim propusese 1,080 miliarde. Statul a economisit peste 750 de milioane, care pot fi folosite pentru a susține cererea prin bonusuri pentru gospodării și întreprinderi, facilitând astfel migrarea de la cupru la fibră. Totuși, este adevărat că o parte din zonele gri rămâne, din cele 271 de orașe, în care nu am definit investițiile: unele urmau să fie acoperite de Tim care, totuși, pare să fi decis să-și devieze parțial planurile de dezvoltare către unele zone albe, având ca scop eliminarea celor potențial mai profitabile”. 
 
 S-ar putea spune că acestea sunt neprevăzutele unei economii de piață. Dar dacă Tim ajunge înainte de Open Fiber cu tehnologia Fttc (Fiber to the cabinet), modelul tău de afaceri va rezista în continuare în zonele albe? Și cum reacționează băncile care trebuie să vă acorde împrumuturile? 
 
„Încep prin a spune că conflictul care a apărut odată cu schimbarea cursului lui Tim nu este între noi și ei. Dacă ceva este între guvern și Infratel pe de o parte și Tim pe de altă parte. Planul guvernamental a fost agreat punct cu punct, putem spune, cu Comisia Europeană după o dublă consultare cu operatorii, realizată în 2015 și 2016. Licitațiile primelor două licitații Infratel au fost făcute când niciun operator nu și-a declarat intenția de a investeste in acele zone definite tocmai pentru acest alb. Dacă Tim își schimbă cursul acum, guvernul riscă să fie nevoit să cheltuiască mai mult pentru a atinge obiectivele de acoperire pentru zonele albe rămase, mai puțin profitabile. Iată de ce a început o procedură: să stabilească dacă această schimbare în derulare este sau nu legitimă. Diverse instituții vor trebui să se pronunțe: Antitrust, Autoritatea de Comunicații, Tar și poate chiar instanța civilă dacă ar exista contestații în despăgubiri. Open Fiber este protejat de o clauză contractuală care prevede reechilibrarea planului economico-financiar al concesiunii în cazul în care condițiile inițiale se schimbă din nicio vină a noastră. Băncile știu acest lucru perfect. Dar tocmai din acest motiv Guvernul, și deci contribuabilul, ar putea suferi prejudicii. Pe care autoritățile competente le-ar putea judeca nelegitim”. 
 
Deci ce s-ar putea întâmpla? 
 
„Practic, dacă Tim nu continuă ceea ce a spus că vrea să facă pe niște zone albe sau pierde pe plan legal, totul rămâne așa și Statul economisește 730 de milioane (față de 1,4 miliarde la prima licitație) ceea ce va putea aloca vouchere în zonele negre sau gri. Europa pare în favoarea luării în considerare a tichetelor de sprijin pentru cerere și deci a nu le considera ajutor de stat: mai mult, există precedente în acest sens. Dacă, în schimb, Tim merge înainte și câștigă meciul legal, atunci vom cere reechilibrarea concesiunii și resursele pentru bonuri vor trebui să fie găsite în altă parte”. 
 
Cum crezi că se va termina? 
 
„Părerea mea personală este că în cele din urmă problema va fi abordată și rezolvată. Guvernul a anunțat deja o redefinire a zonelor albe din regiunile celei de-a treia licitații, Puglia, Calabria și Sardinia, care nu a fost încă publicată. În ceea ce privește celelalte două licitații însă, dacă Tim lasă neacoperite zone gri, în care decide că nu mai vrea să investească, spre deosebire de ceea ce a comunicat în 2016, atunci probabil că guvernul va trebui să prevadă o licitație suplimentară care să le includă. în zonele albe. În ceea ce ne privește, dacă au existat „goluri”, perspectiva noastră este să le umplem, verificând, evident, profitabilitatea globală a investiției noastre. Dar, atunci când sunt complet operaționale, intenționăm să furnizăm o rețea FTTH în toată țara și suntem candidati pentru a fi coloana vertebrală pentru mobil 5G”. 
 
 Subliniați că rețeaua Open Fiber este fibr to homes (FTTH). Tim sună și rețeaua care ajunge la fibra cabină telefonică (FTTC). Nu este asta confuz? Și mai presus de toate, ce se schimbă cu una sau alta tehnologie pentru familii și afaceri din punct de vedere al serviciilor? 
 
„Acesta este un punct important. Verizon, din Manhattan, pune peste tot fibra FTTH și luptă pentru clienții cu televizoare prin cablu. Aceștia trec la standardul Full Docsis 3.1, care va garanta o lățime de bandă de 10 Gigabit atât în ​​încărcări, de exemplu, când trimiteți un film, cât și în descărcări, când descarca-l. În Italia nu avem televiziune prin cablu. Pentru televiziune, avem digital terestră care a absorbit frecvențe care, totuși, vor trebui să cedeze telecomunicațiilor mobile până în 2022. Atunci vom avea o singură rețea pentru a transmite programe de televiziune, a comunica, a trimite date, gestionați cloud-ul întreprinderilor mici și mari, conectați obiecte între ele. Este clar că doar o rețea 100% fibră va putea garanta acest nivel și cantitate de conexiuni care vor fi accelerate de sosirea 5G. Fibra 100% nu este doar mai rapidă, ci este mai stabilă și mai fiabilă, consumă mai puțină energie, reduce costurile de întreținere și reduce defecțiunile. Nu există ADSL care să poată garanta același lucru: dar vă puteți imagina o mașină fără șofer sau cu conducere asistată dacă conexiunea la rețea eșuează din cauza unei avarii? Este înșelător faptul că rețeaua mixtă de fibră plus cupru este oferită consumatorilor cu termeni precum superfibră, ultrafibră sau similare și am înaintat chestiunea la Antitrust. Este ca și cum ai vinde o sticlă cu 30% ulei de măsline și restul ulei de palmier sau semințe ca ulei de măsline. Dacă ar exista o lege care să o interzică, ar fi și mai bine. În Franța, după un recurs depus de Xavier Niel de la Iliad, doar FTTH poate fi promovat ca fibră. Tot restul trebuie prezentat ca o rețea mixtă și este necesar să se precizeze unde ajunge. Ar fi util să lămurim și aici: ajungem la case și birouri cu 100% fibră, altele se opresc la 30%. Și nu este același lucru.” 
 
Revenind la finanțare, cum merg? 
 
„Negociem cu băncile un împrumut intermediar de 500 de milioane, care va veni în termeni apropiati, care face parte din împrumutul „jumbo” de 3,5 miliarde necesar pentru a realiza cea mai mare parte a planului nostru în zonele alb-negru, fără finanțare publică. Această arhitectură financiară include și un împrumut de 500 de milioane de la BEI – într-un stadiu avansat de definire – ca parte a planului Juncker. Negocierea cu consorțiul de bănci care va asigura finanțarea proiectelor „jumbo” este în derulare, ne așteptăm să se închidă la sfârșitul anului sau în primele luni ale anului 2018”. 
 
Opțiunea F2i de a intra în capitalul Open Fiber a scăzut în ianuarie, vă gândiți să redeschideți intrarea în acțiuni pentru noii investitori instituționali? 
 
„Atât opțiunea F2i, cât și intrarea de noi parteneri vor reveni imediat ce procesul de finanțare va fi finalizat. Sunt mai multe fonduri de investiții specializate în infrastructură care și-au exprimat interesul să intre în capitală, când o vom deschide, cu pachete minoritare”. 
 
Ar putea exista BPI francez al cărui CEO, Nicolas Dufourcq, a venit la Roma în ultimele zile? 
 
„Au venit fonduri din multe țări, dar nu știu că BPI se numără printre ele, deoarece BPI este acționar la Orange, compania franceză Telecom, și de obicei preferă să investească în propriile case”. 
 
În concluzie, este loc în Italia pentru două rețele de fibră optică? Ai menționat compatibilitatea în până la 10-12 orașe. Ce se întâmplă în celelalte? 
 
„Într-un raport către Digital Regulatory Forum de la Londra, m-am limitat să citez consensul analiştilor şi să nu fac propriile mele previziuni, după cum este clar pentru oricine a citit acel raport: şi am observat, de asemenea, că în alte ţări există concurenţă în infrastructură. este, între rețeaua TLC și rețelele de televiziune prin cablu. Acestea fiind spuse, este un fapt că investițiile în Italia trebuie accelerate. Viitorul este în mâinile celor care creează o rețea care să o pună la dispoziția tuturor operatorilor sau procedează fiecare pe cont propriu? În lumea infrastructurilor, în general, distincția din ce în ce mai accentuată între cei care construiesc infrastructura și cei care oferă servicii se afirmă peste tot. Motivul este clar: structura acționariatului furnizorilor de servicii este alcătuită în principal din investitori instituționali care solicită randamente adecvate pe termen scurt. Cei care investesc în infrastructură, precum fondurile de pensii, companiile de asigurări, băncile de dezvoltare, în schimb, se mișcă cu o logică pe termen lung. Dacă estimarea analiștilor ar fi adevărată, emetez trei scenarii posibile: fie se încheie un acord și în Italia pentru a împărți teritoriul așa cum au făcut Verizon și AT&T în Statele Unite, fie unul dintre cei doi concurenți câștigă competiția față de celălalt, fie un anumit acord pentru a crea o singură rețea care nu este integrată vertical, la serviciul tuturor celor 320 de furnizori de servicii italieni. Cu toate acestea, aș dori să subliniez că în Italia nu există televiziune prin cablu și când se termină experiența Digital Terrestrial, va trebui să alegeți o rețea TLC. Vom vedea care este mai ieftin și mai de încredere. Deocamdată, se poate spune cu certitudine că intrarea în domeniul Open Fiber l-a obligat pe Tim să abandoneze vechea sa mantră („Nu există cerere în Italia, deci nu este nevoie să investești în fibră”) și să accelereze investițiile. care altfel ar fi continuat să condiționeze începerea unei cereri viitoare, de asemenea, pentru a-și proteja interesul corporativ înțeles și legitim de a prelungi valoarea rețelei sale de cupru și poziția dominantă asociată deținerii acestei rețele pentru cât mai mult timp posibil”.