Le sta mai bine când lucrurile merg bine, dar nu le stau mai rău când lucrurile merg prost. Tendința (în continuă creștere) a compensațiilor membrilor Consiliului de Administrație al băncilor americane a căpătat acum aspectul unui adevărat paradox. Când economia mergea bine, salariile trebuiau să crească pentru a recompensa managementul excelent; iar, pe de altă parte, atunci când economia merge prost, acestea nu pot scădea deoarece gestionarea companiilor – în timp de criză – este mai dificilă.
Impresionant este tabloul pe care New York Times o pictează (folosind date Equilar) asupra scenariului despăgubirii membrilor consiliului de administrație al marilor bănci americane. Și la ani lumină distanță de acele afirmații cu care în 2009, Barak Obama a criticat marile bănci ale țării care, în ciuda faptului că au recurs la ajutoare guvernamentale, au sporit criza creditelor, dar și-au favorizat în același timp propriii manageri.
Cei mai bogați manageri sunt cei ai lui Goldman Sachs: Salariul mediu anual per director (în esență un loc de muncă cu jumătate de normă, deoarece implică până la 15 întâlniri pe an) a fost de 488.709 USD în 2011. În 2008 (anul falimentului Lehman Brothers), media a fost cu 50% mai mică.
Celelalte institute urmează aceeași linie. Directorii Morgan Stanley sunt plătiți în medie cu 351.080 de dolari, cu 8 de euro mai mult decât în 2008. În Citigroup, remunerația membrilor consiliului de administrație este egală cu 315 de dolari (cu 64% mai mult decât în 2008). Pentru Wells Fargo, salariul a crescut la 299 de dolari, comparativ cu 253 de dolari în 2008. Datele pentru 2012 vor fi publicate în săptămânile următoare și sunt așteptate creșteri suplimentare.
