Indiferent cum se va termina, Carige i-a demonstrat cu siguranță un lucru lui Vittorio Malacalza, dar nu numai lui: adică că banca nu este o piață liberă, nu este chestia antreprenorilor folosită în alte sectoare. Cine își pune banii în asta, investind și riscând chiar și sute de milioane, contează puțin în bancă. Puterea reală este deținută de alte entități, în primul rând BCE și Banca Italiei. Pentru a face orice, acționarul de referință trebuie să ceară autorizație de la Autoritățile de Supraveghere, pe care o poate acorda sau refuza.
Poate chiar împiedica partenerul principal să pună mai mulți bani pentru a-și economisi investiția, prin creșterea cotei sale. Poate respinge planurile industriale, operațiunile, oamenii; spune ce să depreciezi și cât, impune majorări de capital și stabilește suma. Putere absolută și incontestabilă, chiar dacă foarte, foarte discutabilă; pentru că este din ce în ce mai greu să crezi în infailibilitatea Autorităţilor.
De pe blog Nord Vest de Rodolfo Bosio.
