Revista engleză „The Banker”, într-un articol aprofundat cu ocazia împlinirii a zece ani de la începutul criza economica si financiara a analizat recent motivele, ajungând la concluzia că, mai mult decât expunerea la activele riscante, așa-numitele subprime, cauza principală se regăsește în schimbarea culturală care, în anii precedenți, se răspândise în cadrul piețelor bancare, dezechilibrandu-le activitatea spre operatiuni din ce in ce mai speculative in cautarea de profituri pentru actionari in perspectiva pe termen scurt si in detrimentul activitatii traditionale fata de economia reala.
Cea a periodicului englez este o confirmare în plus a cât de neînțeleasă este poziția celor care, chiar și astăzi și încă în ziare cu autoritate, cred că modelul care a caracterizat băncile locale nTrecutul este de considerat depășit și că doar printr-o schimbare a acestui model se poate continua să funcționeze în favoarea teritoriilor și, în special, a întreprinderilor mici și mijlocii și a familiilor. De fapt, nu este clar de ce acest lucru ar trebui să impulsioneze o astfel de schimbare, având în vedere că modelul a funcționat ajutând la stoparea fazelor recesive ale ciclului economic printr-o politică de creditare extrem de anticiclică. Motivele care sunt adesea invocate sunt cele ale introducerii noului cadru Basel 3, majorarea cerințelor de capital, crearea Uniunii Bancare cu centralizarea a numeroase funcții în cadrul Băncii Centrale Europene.
Pare chiar ciudat bănci cooperative italiene sunt cele care au fost nevoite să se adapteze cel mai mult și cu forța ca urmare a deciziilor și măsurilor politice impuse care au penalizat în principal chiar băncile care până acum și-au asumat cel mai mare angajament față de comunitățile de referință. Fără a avea în vedere că în cazul băncilor cooperatiste, majoritatea dintre acestea făcuseră deja demersuri de colectare a resurselor pentru creșterea capitalizării acestora înainte de introducerea reformei care impunea transformarea forțată în companii pentru cei cu active de peste 8 miliarde de euro. .
De asemenea, speranța de evita fragmentarea și migra „tout court” către marile grupuri bancare pare o contradicție întrucât este diametral opus încercării de a promova acea biodiversitate bancară care, acolo unde a fost prezentă, a garantat o mai mare stabilitate economiei și a putut susține mai bine țesutul productiv.
De asemenea, demonstrează că modelul bancar tradițional este încă pe deplin relevant evoluția care are loc în sectorul Fintech. Odată cu intrarea în vigoare în ianuarie anul trecut a reglementării PSD2 (Directiva Serviciului de Plăți 2) privind plățile electronice, concurența pe piața plăților a crescut datorită intrării de noi entități nebancare care ar trebui să colaboreze cu băncile înseși. Acest lucru îi va împinge pe cei din urmă să-și schimbe cultura pentru a colabora mai bine. Prin urmare, este necesar ca băncile să-și schimbe configurația ierarhică la un model mai orizontal care să conteze un grad mai mare de partajare și participare, așa cum se întâmplă tocmai în băncile cooperative sau locale, unde înrădăcinarea teritorială și identificarea cu membrii și părțile interesate favorizează banca în lectură. nevoile clienților și identificarea soluțiilor comune promovate de jos.
°°°° Autorul este Secretarul General al Asociației Naționale a Băncilor Cooperative (Assopopolari)
