Assolombarda, cea mai importantă asociație teritorială a Confindustria, a lansat luna trecută o „Cartea albă despre viitorul relațiilor industriale în fața marilor transformări ale economiei reale cu scopul declarat de „revenire la gândire producătoare”. Inițiativa, care la fel ca cea a lui Federmeccanica este plasată pe urmele „schimbării”, pleacă de la aceleași premise dar are un caracter mai pragmatic, și merge până acolo încât sugerează pentru prima dată o modificare a articolului 39 din Constituție.
Documentul a fost întocmit în timp ce rezultatul crizei guvernamentale cu o majoritate 5Stelle-Lega nu era previzibil în mod rezonabil. Până la urmă, Assolombarda revendică „responsabilitatea de a nu urma consensul ci de a propune ceea ce țara are nevoie”. Indicațiile unui ordin general (apărarea Legii Fornero, creșterea locurilor de muncă și a veniturilor necetățenilor, reducerea cotei fiscale și a impozitului neuniform, politici active de muncă cu coordonare națională puternică, dar „subsidiare și ceda unor soluții regionale mai eficiente” ) sunt foarte clare și destul de departe de orientările inițiale ale noii majorități.
Premisa de la care pleacă documentul este că globalizarea a intrat într-o nouă fază în care Internetul lucrurilor și big data fac posibilă integrarea sistemelor fizice îndepărtate și guvernarea acestora printr-un lanț complet digitizat de furnizori. În același timp, se subliniază că noile tehnici produc un potențial puternic de dezintermediere a relațiilor sociale și a canalelor tradiționale de reprezentare care riscă să-și piardă capacitatea de a fi protagoniști ai schimbării. Se naște o nouă centralitate a teritoriului, unde protagoniștii trebuie să își asume rolul de coordonare, valorificare și sistematizare a resurselor, fie ele umane, financiare, tehnologice și infrastructurale.
Dialogul este deschis și cu instituțiile, în special pe frontul formării școlare, unde consolidarea predării științifice, profesionale și de cercetare este asociată cu alternanța școală-muncă, relansarea uceniciei duale și un proiect major de alfabetizare a lucrătorilor digitali.
A da viață unui nou sezon de reprezentare necesită, pentru Assolombarda, nu doar un consens larg, ci și capacitatea de a înțelege dinamica schimbării. Strategia de întărire și diseminare a negocierilor de nivel doi, încă puțin practicată, este o cale obligatorie care ne permite să înțelegem mai bine dinamica specifică a companiei și necesită „reglementare care nu este ostilă din punct de vedere prejudiciabil companiei”, pentru a dezvolta relații între start-up. generarea de valoare în ceea ce privește productivitatea, competitivitatea și bunăstarea lucrătorilor”.
Tonul, care exprimă o hotărâre puternică de a face schimbări importante, nu este cel al unei declarații de război, ci al unei puternice provocări culturale și politice la adresa instituțiilor și a uniunii. Pentru Assolombarda, o schimbare clară a baricentrului de negociere la nivel de companie nu este suficientă, este necesară și ajustarea conținutului.
Referirea la necesitatea unei schimbări radicale, pornind de la sistemele actuale de clasificare și clasificare a personalului, sugerează ideea unei transformări profunde a contractului de muncă tradițional în direcția creșterii „personalizării”.
O surpriză se referă la tema reprezentării. Având în vedere susținerea recentelor acorduri dintre Confindustria și CGIL-CISL-UIL, în premieră, dorința de a modifica articolul 39 din Constituție pentru a „permite Guvernului, cu Decrete adoptate în temeiul articolului 76 din Constituție, același lucru, fără a merge în meritele opțiunilor organizatorice și asociative de reprezentare, să atribuie acordurilor și convențiilor colective stipulate de cele mai reprezentative asociații de afaceri și sindicate la nivel național, eficacitate obligatorie pentru toți lucrătorii la care se referă acordurile. Pentru a evita acuzaţia de autoreferenţialitate, CNEL-ul reînviat este indicat ca organism instituţional apt pentru a indica „subiecţii cei mai reprezentativi la nivel naţional”.
Propunerea urmărește „ocolirea” sentinței de neconstituționalitate care a zdrobit întotdeauna încercările făcute de eludare a respectării articolului 39 cu o lege comună care impune, printre altele, votul favorabil al majorității membrilor de sindicat. Pe acest subiect „cartea albă” are o tăietură grăbită și birocratică, diferită de natura analitico-propozițională a documentului de ansamblu. Cu toate acestea, rămâne dificil să se găsească o soluție adecvată la problema reprezentării efective dacă nu este garantat principiul, afirmat și în recentele acorduri interconfederaționale, că doar majoritatea certă a lucrătorilor și companiilor implicate poate legitima acordurile ca sursă de producție legală. În rest, Assolombarda nu oferă niciun fel de gândire nici asupra modalităților de exercitare a dreptului la grevă în serviciile publice (articolul 40), nici asupra modalităților de „colaborare în conducerea întreprinderii (articolul 46).
Dacă conținutul „cărții albe” este tradus în atitudini concrete, este de așteptat o fază de confruntare foarte solicitantă, atât cu sindicatul, cât și cu noul guvern. Se spune că acest lucru nu se manifestă neapărat în moduri conflictuale dar, dacă antreprenorii țin „linia”, dezbaterile și negocierile vor fi foarte interesante.
