Era anul 1979 și a apărut pe ecranele cinematografelor primul „extraterestru”. Regizorul, Ridley Scott, tocmai dobândise o oarecare notorietate cu „The Duellists”, din 1977, și se pregătea să deschidă o nouă eră a science-fiction-ului pe marele ecran.
Au trecut peste 35 de ani și, din păcate, suntem nevoiți să recunoaștem că vremurile spațiului, ale fanteziei cinematografice, ale realității nu pot coincide și Scott ne oferă o versiune nu atât de actualizată a primei sale lucrări pe această temă. Primul „Alien” vine la mai bine de zece ani după capodopera lui Stanley Kubrick „2001 A Space Odyssey” în care dilemele antropologice, existențiale dintre om și mașini au fost repropuse în mod dramatic. În „Alien: Legământ” discuția se reia cu scena inițială în care un om și un android – David – se întreabă despre natura lor: „Știu că tu m-ai creat. Dar nu știu cine te-a făcut”. O dezbatere care cuprinde întregul film, întotdeauna cu computerul de bord „mamă” care controlează comanda navei spațiale și permite narațiunii să curgă pe deplin pe această tendință, fără a ajunge la fundul ei, presupunând că este posibil în 120 de minute de vizionare. Filmul lasă încă multe întrebări fără răspuns în timp ce suntem plecați cu actorii din acest film care nu seamănă deloc cu noul venit din 1979 Sigourney Weaver.
„Alien: Covenant” este de fapt al treilea film din seria de succes semnată de regizorul englez. După „Alien Prometeu” din 2012, care ocupă o parte din titlu, dar puțin din povestea anterioară, era rezonabil să ne așteptăm la un decalaj creativ și productiv de un alt nivel. În schimb, deja din primele bare ale acestei ultime lucrări suntem nevoiți să ne răzgândim și imediat iese senzația a ceea ce s-a văzut deja.
În primul rând temele centrale: călătoria lungă în spațiu în căutarea unui nou pământ de colonizat, apoi dimensiunea catastrofei iminente și în final necunoscutul oribil și amenințător sub forma unui extraterestru, totul îmbogățit de om și dublul său tehnologic care , la fel ca filmul său menționat din 1977, continuă un duel nesfârșit. Odiseea spațială a omului adevărat abia a început și dacă ceva acest film dezvăluie în toată realitatea sa banală și dramatică cât de mult ne mai separă de viitorul apropiat.
Cu acest „Alien: Covenant” ne confruntăm, de fapt, cu aceeași dinamică narativă și uneori ai senzația de a vedea aceleași fragmente de scenografie folosite în primul Alien. In orice caz, publicul din Statele Unite l-a recompensat cu chitante in timp ce se pare ca la noi nu se bucura de noroc mai bun. Distorsiunea vizuală a efectelor speciale ne-a obișnuit până acum cu viziuni foarte diferite și nu mai este suficient să repropunem o schemă câștigătoare în trecut dar, poate, mai puțin bună în prezent și cu atât mai puțin în viitor. Science-fiction în cinema marchează timpul și pentru a vedea ceva nou suntem nevoiți să așteptăm noi vizionari.
