Apa este o resursă din ce în ce mai prețioasă și strategică, în primul rând pentru că este influențată în mod periculos de schimbările climatice, iar apoi din cauza problemei eficienței apei, care astăzi, ca niciodată până acum, este unul dintre motoarele pentru obiectivele de competitivitate și durabilitate ale unei țări și care vede Italia practic ridicând spatele la nivel european. O imagine detaliată a fenomenului global al apei este conturată de cea de-a doua ediție a Community Valore Acqua, o analiză aprofundată realizată de think tank-ul The European House – Ambrosetti. Apare un tablou alarmant: astăzi apa este decisivă în sectoarele civil, industrial și agricol, ceea ce pune presiune asupra retragerilor.
În 1900, 0,65 trilioane de metri cubi de apă erau extrași în fiecare an în lume, astăzi sunt deja de 4,6 trilioane iar în 2050, conform estimărilor, vor depăși 6 trilioane. Asta înseamnă, banal, că într-un secol și jumătate consumul de apă va crește de zece ori. În ciuda acestui fapt, apa rămâne o resursă care nu poate fi considerată de la sine înțeleasă, a cărei insuficiență are grave repercusiuni economice și sociale în lume: gândiți-vă, de exemplu, că 2,2 miliarde de oameni (28,2% din populația lumii!) nu au acces la apă potabilă și că 4 miliarde de persoane, adică mai mult de jumătate din total, suferă de lipsă de apă cel puțin o lună pe an.
Ca să nu mai vorbim de faptul că dezastrele naturale legate de apă se înmulțesc pe planetă. În ultimii douăzeci de ani, 74% dintre dezastrele naturale din lume au fost legate de resursele de apă, iar frecvența acestor evenimente a crescut de 4 ori față de 1980, în special în America de Nord și Asia. Schimbările climatice pe care încercăm să le stăpânim nu vor face decât să agraveze aceste probleme critice: conform datelor ONU și Unesco, peste jumătate de miliard de oameni riscă să sufere de malnutriție, când deja astăzi inadecvarea sistemelor de apă. provoacă 2 milioane de decese în întreaga lume in fiecare an.
O gestionare adecvată a apei ar avea și beneficii economice: conform estimărilor ONU, pentru a atinge țintele pentru 2030 ale Obiectivului de Dezvoltare Durabilă ar fi nevoie de 1,7 trilioane de dolari de investiții în următorii zece ani, dar este și adevărat că accesul universal la un mediu sigur. apă și canalizare ar avea ca rezultat beneficii economice egale cu 170 de miliarde de dolari în fiecare an, datorită reducerii costurilor de îngrijire a sănătății și creșterii productivității ca urmare a reducerii patologiilor. Este Italia? În acest context deja extrem de compromis, cu siguranță nu strălucește pozitiv.
Singura consolare foarte mică este că nu mai suntem noi, ci grecii, cei mai mari consumatori de apă potabilă din Europa: în 2019 am coborât sub 153 de metri cubi pe locuitor (-3% față de anul precedent), însă o suma exagerata daca ai in vedere ca in Franta sunt 77,6 metri cubi (mai putin de jumatate), in Germania 63,3 si in virtuoasa Malta 31,2. Ne îmbunătățim ușor, dar nu este deloc suficient: conform studiului Ambrosetti, cu tendința actuală de reducere a retragerilor, Italia ar avea nevoie de 27 de ani (în 2047) pentru a ajunge la nivelurile retragerilor pe cap de locuitor ale Germaniei (care de altfel nu este în top ci doar a zecea cea mai virtuoasă țară din 27).
La acestea trebuie adăugate toate pagubele legate de apă și climă: în ultimul deceniu, evenimentele de secetă care au avut loc în Italia au produs prejudicii agriculturii naționale de peste 14 miliarde de euro și vara lui 2020, încă departe de a se termina, în Italia. până acum a fost caracterizată de o medie de 7 evenimente extreme legate de apă în fiecare zi, inclusiv valuri de căldură, în special furtuni și grindină. În Italia, tema pierderilor este foarte pronunțată. Datele sunt rușinoase: aproape jumătate din apă se pierde de-a lungul aprovizionării cu apă națională, în timp ce media europeană este de 23%. De remarcat, de asemenea, că pe lângă lipsa de întreținere a rețelei, o parte din apa introdusă în rețea, 3%, nu ajunge la consumator din cauza inexactității sau a defecțiunii contoarelor.
3% pare puțin, dar dacă toate contoarele actuale ar fi înlocuite din punct de vedere inteligent, s-ar economisi în jur de 275 de milioane de metri cubi de apă dispersați astăzi, echivalent cu consumul a aproximativ 650 de italieni. Toate acestea sunt date aproape șocante, din care opera lui Ambrosetti derivă o invitație clară și de neocolit la relansarea investițiilor. Astăzi țara noastră investește doar 40 de euro pe locuitor pe an în sistemul de apă, o cifră a lumii a treia față de 90 de euro în Germania, cei 100 de euro din media europeană și cei 300 de euro ai micii Slovenii. Cu toate acestea, există mici semne de optimism. Între timp, datorită fondurilor europene primite, guvernul este pregătit să aloce resurse mari infrastructurii, inclusiv cele legate de apă.
Și atunci conducerea Arera a dat deja un oarecare impuls investițiilor: dacă administratorii de apă reușesc să mențină volumele de investiții planificate, cheltuielile de investiții pe cap de locuitor ar ajunge rapid la 70 de euro pe locuitor, sau cu 75% mai mult decât cea mai recentă. datele disponibile. În acest context, o măsură recentă precum Superbonusul de 110% inclus în Decretul de relansare.
