Vladimir Potanin ar avea toate prerogativele pentru a fi lovit de sancțiunile occidentale, dar nu este pe lista neagră: dimpotrivă, este din ce în ce mai bogat. Motivul? Potrivit lui Goldman Sachs, oligarhul rus produce 15% din nichel folosit în baterii și 40% paladiu, o materie primă cheie pentru fabricarea microcipurilor auto. Deci, lovindu-și compania în Siberia – the Norilsk Nickel – ar putea duce economia globală într-un strop, întrerupând proviziile atât de necesare pentru mașini și microcipuri. Și cu preturi la nichel creșterea vertiginoasă a unui nou sprint ar pune sectorul auto și industria semiconductorilor într-o criză gravă.
De la invadarea Ucrainei de către Rusia, prețul materiei prime cheie în producția de oțel inoxidabil a crescut vertiginos la cel mai înalt nivel din ultimii 11 ani, din cauza cererii în creștere cuplate cu stocurile reduse. Dar nu numai. Prețul nichelului pe trimestrul la Bursa de metale din Londra a depășit rapid pragul psihologic de 100 de dolari pe tonă, stabilind un nou record. Acest lucru se datorează faptului că războiul dintre Rusia și Ucraina se adaugă la tendința normală a pieței, ceea ce generează incertitudine cu privire la aprovizionarea viitoare. De aici decizia Bursei de Metale din Londra a suspendă negocierile cu nichel, pentru prima dată în 145 de ani. O alegere considerată „ilegală” de fondul american Elliott dă în judecată Bursa de Metale din Londra iar lui Lme Clear cerând 456 de milioane de dolari.
Cotații de nichel: fără sancțiuni și oferte mari pentru Potanin
Dacă pe de o parte cel sancțiunile UE au lovit puternic multe personalități rusești proeminente, cu confiscări de vile și iahturi, carduri de credit blocate și conturi bancare inaccesibile, pe de altă parte, nu toți prietenii miliardari ai Putin au ajuns în miza Occidentului. Vladimir Potanin nu numai că în cea mai mare parte, cel puțin deocamdată, a scăpat de sancțiuni, dar își acoperă și buzunarele invadându-și țara împotriva Ucrainei. Numele lui figurează de fapt pe lista sancționată aprobată de Australia e Canada, care însă nu i-a afectat societatea, dar nici cea a SUA, Regatul Unit și UE.
Potrivit cercetătorilor de la compania Wood Mackenzie, UE a cumpărat de la compania siberiană Norilsk Nickel - al cărui acționar majoritar este Potanin - 27% din nichelul importat în 2021. Prin urmare, Europa ar avea greu să înlocuiască metalul care ar ar dispărea dacă s-ar decide includerea companiei din Siberia pe lista neagră și prețurile la nichel ar crește vertiginos. În timp ce SUA ar fi de fapt mai puțin expuse, având în vedere că importă foarte mult din Canada.
După cum își amintește Forbes, acum aproximativ cinci ani SUA au încercat să impună sancțiuni împotriva lui Rusal, Cel mai mare producător de aluminiu al lui Oleg Deripaska din lume. Într-un timp foarte scurt, creșterea prețurilor la aluminiu i-a forțat să dea înapoi și același lucru s-ar întâmpla și cu nichel.
Dar scutirea regelui de nichel este o binecuvântare și pentru Moscova, care datorită lui recâștigă controlul asupra unei serii de bănci, vândute în grabă de grupurile occidentale care au părăsit Rusia după invazie. Astfel, grupul său Interros a răscumpărat rosbank de la Société Générale, căruia i-o vânduse în 2008. La acestea se adaugă United Card Services, filiala rusă a grupului american Global Payments, și 35% din Tinkoff Bank deținută de magnatul rus Oleg Tinkov, care l-a acuzat că nu are decât a plătit 3% din valoarea sa reală.
Cine este Vladimir Potanin?
Vladimir Potanin s-a născut într-o familie binecunoscută pe vremea PCUS și a Uniunii Sovietice. Odată cu prăbușirea ursei, el este cel care a conceput planul de împrumuturi pentru acțiuni, mecanism care a servit la salvarea statului rus falimentar dar a presupus și vânzarea celor mai atractive active ale patrimoniului, de la petrol la gaze la materii prime. , care în schimb i-a îmbogățit pe oligarhi.
Din 14 august 1996 până în 17 martie 1997 Potanin a fost viceprim-ministru al Federației Ruse și a facilitat intrarea lui Soros pe piața rusă, a favorizat legăturile de afaceri cu SUA care au trecut prin miliardarul ruso-american Boris Jordan care a devenit ulterior președinte al Federației Ruse. Sidanko.
Dar adevărata lovitură, Potanin și partenerul său de afaceri Mihail Prohorov, au făcut-o prin achiziția a 54% din Norilsk Nickel la începutul anilor 90, tocmai cu schema consolidată de „împrumuturi pentru acțiuni”. El a plătit companiei 170 de milioane de dolari, în același an în care compania a raportat venituri de 3,3 miliarde de dolari. Astăzi deține un pachet de 34%.
Capacitatea lui Vladimir Potanin de a naviga în mările dificile ale nomenclaturii rusești este dovedită de faptul că se numără printre puținii bărbați ai perioadei Elțin care au rămas ferm pe linia de plutire. Nu doar pentru că, atunci când Putin a ajuns la Kremlin la începutul anilor 2000, i-a jurat credință noului țar. A reușit să-și câștige favoarea sprijinindu-l în afacerile sportive: atât prin investirea într-o stațiune de schi din Soci, cât și ca principal susținător al campaniei care a adus Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 la Soci.
Pentru a completa fresca, merită să ne amintim cât de mult s-a ocupat Potanin de imaginea sa în Occident, finanțând Universitatea din Oxford și fiind ales în consiliul de administrație al Fundației Guggenheim, funcții pe care le-a părăsit pe 4 mai. Potanin a încercat, de asemenea, să curețe reputația Norilsk Nickel, una dintre cele mai poluante companii din lume, care în 2020, cu deversările sale, a făcut ca două râuri din Siberia să se transforme în amarant.
