Vinul italian este printre cele mai exportate din lume dar cel din gama de prețuri cea mai ieftină este stabilit pe piețe. Într-adevăr, un studiu realizat de Observatorul Uniunii Vinurilor din Italia (UIV) realizat în colaborare cu Vinitaly arată că doar 5% din sticlele de vin plat italian destinate exportului provin din pivnițe la mai mult de 9 euro pe litru, în timp ce 75 % nu depășește pragul de 6 euro. Per total, conform analizei, segmentul popular (3-6 euro/litru) este cel mai dominat de vinul tricolor din lume cu aproape jumătate din volume, urmat de cel de bază (până la 3 euro) cu 28. %.din premium (6-9 euro) cu 20% si din superpremium (peste 9 euro).
Din aceasta se poate deduce că, chiar și într-un context de creștere generală a prețului mediu și cu excepțiile cuvenite date în special de roșiile toscane și piemonteze, vinul italian are spațiu amplu de creștere.
Cel mai interesant lucru care reiese din cercetare este că poziționarea Italiei este și mai mică nu numai în comparație cu concurenți precum Noua Zeelandă, Franța și Australia, ci și în comparație cu media mondială a comerțului.
Mai exact, în Statele Unite doar 26% dintre vinurile noastre sunt în gama premium (de la 6 la 9 euro/litru) sau superpremium (de la 9 euro și mai mult): puțin peste jumătate față de neozeelandezii, care se adună la mare. Gama de 46% și chiar mai puțin pe Franța care domină cu 66% din premium sau superpremium. Dar nu doar principala piață din lume - unde roșiile piemonteze sunt poziționate și la aceleași niveluri ca Bordeaux francez - cea care subestimează calitatea italiană. Potrivit Observatorului, care folosește colaborarea Wine Intelligence și Iwsr, chiar și în China putem face mai bine. La Dragon, cu 21% din produsul listat peste 6 euro/litru, depășim Spania și Chile, dar rămânem departe de Franța (38%) și mai ales de Australia 76%. Toate acestea, în ciuda poziționării roșiilor toscane care își văd 80% din vânzări în segmentul premium față de 78% din vinurile Bordeaux și 71% din australieni.
Printre celelalte piete mari, preturile medii-scazute si pentru comenzile din Marea Britanie si Germania, unde 8 din 10 sticle apartin segmentelor de baza sau populare, in timp ce in Canada cele mai ravnite segmente sunt apanajul vinurilor din SUA si Franta. Lucrurile stau mai bine în Japonia, Italia fiind pe locul doi după Franța. Potrivit analizei Observatorului, este necesar să prețuim cazurile de poziționare înaltă a unor denominațiuni piemonteze și toscane, un model replicabil pentru multe alte DOC-uri care aspiră la segmentul premium.
„Creșterea valorii din ultimii ani a fost mai semnificativă decât cea a altor țări producătoare – a spus secretarul general al UIV, Paolo Castelletti -, dar suntem la jumătatea drumului și marjele potențiale sunt considerabile, având în vedere calitatea produsului. Avem nevoie de o schimbare de ritm în ceea ce privește poziționarea mărcii și identitatea vinului nostru; atuuri care pot fi atinse prin politici sectoriale de perspectivă coordonate cu companii, cu o abordare mai puțin individualistă a promovării, o omogenitate mai mare în poziția înaltă a marilor denumiri și o importantă muncă identitară legată de noile tendințe, începând cu vinurile verzi. Pe această problemă va fi esențială finalizarea procesului de definire a standardului public privind sustenabilitatea care va duce la existența, mai întâi în Europa, a unui logo de stat pe produsele cu certificare durabilă, după exemplul Noii Zeelande”.
Pentru directorul general al Verona Fiera, Giovanni Mantovani: „Astăzi, ca în cele mai bune industrii Made in Italy, provocarea vinului italian se joacă pe analiză, strategii, promovare, identitate, relații online și offline. Sectorul își joacă din ce în ce mai mult jocul viitor pe aceste elemente, iar Vinitaly dorește să fie partener în această provocare, așa cum a fost și în trecut. Iată de ce am îmbrățișat noul Observator: introspecția pe piețe este un aspect fundamental pentru Vinitaly, care dorește din ce în ce mai mult să prezică dinamica afacerilor, precum și să propună strategii și acțiuni sectorului, organizațiilor și instituțiilor sale”.
Potrivit analizei efectuate de Observatorul Vinului, problema vinurilor spumante este mai complexă. Datorită Prosecco, valoarea bulelor italiene aproape sa dublat de patru ori în ultimii 10 ani, depășind pragul de 2020 milioane de hectolitri în 4. Un caz care este probabil unic printre sectoarele Made in Italy, care acum vizează provocarea „luxului democratic”. Ocuparea treptat a intervalului mediu - citează studiul - a fost un mare merit al industriei naționale de vin spumant, întrucât s-a creat un segment de piață inexistent anterior. Provocarea pentru următorii câțiva ani va fi să încercăm să ocupăm și gama premium, cea între 7 și 10 euro: la nivel mondial, de fapt, doar 13% din vânzări sunt pe acest segment, unde preponderent 'primul preţ'. Prosecco, care nu se va mai putea gândi doar să-și crească mușchii, trebuie să aspire să grefeze o creștere în valori, iar operațiunea Prosecco roz merge tocmai în această direcție. Un fenomen care a fost și forța motrice din spatele unui tip de vin spumant italian care va ajunge la aproape un miliard de sticle în 3 ani, odată cu creșterea producțiilor autohtone a căror opțiune premium pare a fi cea mai potrivită.
