Învățați să citiți documentele, dragi jurnaliști. Pe Internet, până acum, puteți găsi (aproape) totul. Și, cu sârguința necesară, se vor face linguri grozave. Cuvântul lui Giacomo Vaciago, academic și editorialist de calitate, care profită de criza grecească pentru a da o lecție valoroasă, dar orice decât pedantă. „Să începem cu comparația – explică el profesorul – din comparația dintre textul referendumului din 5 iulie și cele 7 pagini ale acordului din 12 pe care, vai, puțini le-au citit”. Iată interviul pe care l-a acordat FIRSTONline.
Profesor Vaciago, ce reiese din comparația dintre Europa și Grecia?
„Tsipras a fost foarte bun. Dincolo de notele de culoare, precum jacheta trântită pe masa negocierilor, cele șapte pagini ale acordului marchează un salt de calitate epocal. Pentru prima dată, fondurile sunt alocate pentru cercetare și dezvoltare. Un sfert din fructele privatizărilor vor merge către noi investiții. Pe scurt, tema sustenabilității redresării economiei grecești care a fost absentă în programele anterioare este abordată într-un mod realist. Este un salt calitativ care promovează abilitățile de conducere ale premierului. Din păcate, elementul esențial nu reiese din analizele mijloacelor de informare care nu au înțeles marea diferență, saltul de calitate care s-a produs în cursul săptămânii”.
De ce această miopie? Textul acordului a primit mai puțină publicitate decât obiecțiile lui Schaueble...
„Tezele lui Schaeuble nu sunt drept în Europa. Ministrul german de Finanțe a susținut cu siguranță volatilitatea, poate în avantajul unor poziții mai pesimiste pe piețe. Dar ele nu reprezintă linia Europei, așa cum a reieșit din evenimentele din ultimele zile care arată că nu poate exista hegemonia unei singure țări, când trebuie să se obțină o majoritate comună. Și aici se află meritele lui Tsipras”.
Totuși, premierul grec pare mai mult o victimă a circumstanțelor decât un protagonist, judecând după acrobațiile dintre referendum și acordul maratonului de la Bruxelles...
„Aceasta se datorează faptului că textul final nu este citit. Tsipras a reușit să pună problema ajutorului în centrul negocierilor, sub rezerva monitorizării atentă de către celelalte țări ale Uniunii Europene. Nu este un gest de neîncredere, ci de împărtășire a unor obiective care nu sunt ușor. Printre altele, pe termen lung. Cele șapte pagini ale planului grecesc pe care vă invit să le citiți au stabilit obiective pentru cel puțin zece ani”.
Pare o misiune la calendele grecești...
„Documentul nu marchează o concluzie, ci un act de deschidere către o viitoare foaie de parcurs. Ceea ce nu va fi ușor, având în vedere punctele de plecare: este vorba despre refacerea încrederii într-un sistem care a pierdut mai întâi un miliard de depozite pe săptămână, apoi pe zi. Și îmi pare rău să-i dezamăgesc pe Grillo și Salvini: nu sunt bani scoși de la băncile occidentale sinistre, ci de la greci. De acolo trebuie să începem din nou”.
Tsipras va fi promovat sau nu de istorie?
„Mă refer la cuvintele unui ilustru jurist, Sabino Cassese: lumea contemporană nu promovează pe cei care știu să-și impună revendicările pe bază de forță, ci pe cei care știu să medieze. Este important să știi să recunoști motivele celorlalți cu un scop. Mesajul câștigător este clar: pot ajunge aici, acum e rândul tău să înțelegi că acesta este punctul de conveniență comună”.
Și Tsipras a reușit. Sau nu?
„Cel puțin logica torturii debitorului care nu a dus nicăieri este depășită. Sezonul reformelor necesare începe și în Grecia. O foaie de parcurs dificilă, complexă, care va necesita o majoritate parlamentară mai mare, care este în orice caz necesară pentru a aborda reforma sistemului fiscal, a educației, a justiției și a tot ceea ce poate ajuta la un salt de calitate. Cu un angajament comun față de parteneri care nu ar trebui să fie considerat o interferență. Este o problemă comună care necesită atât supraveghere, cât și ajutor direcționat. Confirmarea vine din preempțiunea pentru Grecia, prevăzută prin acordul din 12 iulie, a investițiilor planului Juncker. Ca să nu uităm că majoritatea reformelor sunt în general acceptabile: nu este necesar să ne referim la un diktat german pentru a înțelege necesitatea pedepsirii hoților. În Grecia, ca și în Italia”
Apropo de Italia, ce consecințe are pentru noi acordul anti-Grexit?
„Simplu, riscul de contagiune este eliminat. Ceea ce este cu siguranță o veste grozavă.”
Dar de ce Italia, cu structura industrială disponibilă pentru Bel Paese, este inclusă continuu printre zonele cu risc?
Putem aminti de incidența raportului datorie/PIB chiar dacă cifrele, dacă sunt luați în considerare toți factorii, în special surplusul de cerere, demonstrează că datoria este sustenabilă. Dar incertitudinea politică cântărește asupra ei. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în Franța sau în SUA, conducerea italiană rămâne fragilă, expusă situației politice. Reforma, în acest sens, este necesară și urgentă”.
