Nu este deloc o coincidență faptul că reforma propusă a instituțiilor UE, dezvăluită de ministrul german de finanțe marțea trecută, nu conține nicio urmă de uniune bancară. În timp ce președintele Comisiei și președintele Consiliului European, presați de Franța și Spania, insistă ca încă de anul viitor să intre în vigoare o asigurare comună a depozitelor și controlul capilar al BCE asupra sistemului bancar european., în Germania – ca și în Țările de Jos – nu există încă unanimitate de opinii cu privire la aspectul acestui Uniunea bancară.
În special, partidele majorității se rețin. Uniunea CDU / CSU pare iritata de acceleratia impresionata de Bruxelles. Într-adevăr, pentru creștin-democrați, independența BCE și principiul subsidiarității trebuie garantate. Ca să nu mai vorbim de faptul că asigurarea comună a depozitelor, se arată în nota emisă de Michael Meister și Klaus-Peter Flosbach, ar complica și mai mult calea către crearea autorității de supraveghere; cel mult, s-ar putea gândi la o armonizare a normelor naționale privind asigurarea depozitelor. Cu alte cuvinte, partidul cancelarului se teme că asigurarea comună a depozitelor este folosită ca un cal troian pentru a salva băncile din sudul Europei cu banii economisitorilor germani. Într-un propunere de rezoluție parlamentară din 25 septembrie, grupurile parlamentare ale majorității au ales cuvinte și mai clare pentru a respinge propunerile lui Barroso și Van Rompuy: «Decizia finală privind politica monetară și supravegherea nu poate reveni instituției în sine".
Preocupările sunt împărtășite și de aliații liberali. Deputatul FDP Frank Schäffler, neconvins de urgența aprobării planului de a acorda competențe de supraveghere Eurotower prin regulament, a întrebat Departamentul de cercetare al Bundestag. Iar răspunsul nu lasă loc pentru multe îndoieli: fără implicarea celor două Camere ale Parlamentului, Bruxellesul nu poate priva BaFin-ul german de competențe și să le atribuie BCE. Aceasta înseamnă că, dacă acest aviz este luat în considerare de către Guvernul Federal, Comisia va trebui să-și revizuiască planurile, elaborând mai degrabă o propunere de directivă decât un regulament. Acesta din urmă, de fapt, este un act care are efect imediat în statele membre, fără a fi necesar ca fiecare parlament național să-l pună în aplicare. În cazul directivei, însă, revine statelor individuale, cu o anumită marjă de apreciere în ceea ce privește metodele, să pună în aplicare actul. Este evident că, dacă propunerea Comisiei de regulament din 12 septembrie devine deșeuri de hârtie, este, cel puțin, de neconceput să credem că uniunea bancară poate vedea deja lumina zilei la începutul noului an. Acum vorbim de mijlocul anului 2013.
