Relansarea Sudului O temă care se află ciclic în centrul dezbaterii politice și care, la începutul acestui an, și-a găsit un nou avânt odată cu anunțarea un plan de dezvoltare ambițios până în 2030 promovat de actualul executiv. Miezul propunerii? Tranziția ecologică ca element-cheie pe care să se folosească pentru a reporni economia în regiunile sudice: un fel de Green Deal în sos de sud. Planul a fost prezentat ca o oportunitate pentru o lucrare majoră de infrastructură ecologică care să includă macro-acțiuni precum atenuarea riscului seismic și hidrogeologic, o limitare generică a producției de deșeuri, un serviciu integrat de apă eficient și o utilizare rațională a resurselor naturale.
Ipoteza este clară și poate fi împărtășită: nu poate exista Italia durabilă fără un Sud la fel de durabil. De fapt, managementul deșeurilor în Italia valorează aproximativ 25 de miliarde de euro pe an, o valoare care se ridică la 32 de miliarde dacă includem managementul apelor uzate. Resurse pe care Sudul le pierde nefiind pregătit încă o strategie, lăsate improvizației și gropilor de gunoi, care maximizează beneficiile private și minimizează pe cele colective. Privind cifrele, economia circulară a deșeurilor din Sud ar putea evalua peste 43 de milioane de tone de deșeuri în fiecare an, 33,4 de origine non-castică și aproape 10 de origine casnică și similară (date Ispra, 2019-2020). Doar pentru acestea din urmă se estimează o producție pe cap de locuitor de aproape 450 kg, cu aproximativ 50 kg sub media națională. Chiar dacă încă reprezintă o piață importantă și astăzi în sud, aproximativ 4,3 milioane de tone de deșeuri municipale sunt trimise la gropile de gunoi.
Cifre importante care nu fac decât să confirme una dintre principalele limitări ale Sudului în ceea ce privește gestionarea deșeurilor, adică lipsa structurală a dotărilor. Suma deficitelor de eliminare și recuperare din Campania, Sicilia, Abruzzo și Basilicata se ridică la aproape 2 milioane de tone/an. Seriozitatea se vede din faptul că aproximativ 40% din deficitul total al regiunilor italiene se acumulează în aceste regiuni. Nu numai. Diferența cu restul Italiei (Nordul, în special) este și mai gravă dacă ne uităm la ratele de colectare. Dacă în regiunile din nord, de fapt, deșeurile separate au fost de 2018% în 67,7, în cele sudice s-au oprit la puțin peste 46%, cu 207 kg de colectare pe cap de locuitor.
Alături de autobuzele urbane, în Sud și Insule, din nou în 2018, s-au produs mai mult decât atât 33 de milioane de tone de deșeuri speciale, 23,3% din totalul național, cu o producție care continuă să crească: în ultimul an creșterea a fost de 574 mii tone (+1,7%). Un deficit a cărui pondere cea mai mare cade tocmai asupra companiilor din aceste zone și, în consecință, asupra competitivității acestora.
Cum să acționați?
Planificarea, proiectarea, investiția, construirea. Implementarea iminentă a pachetului de economie circulară ne impune să reducă depozitarea deșeurilor municipale sub 10% până în 2035. În timp ce în regiunile sudice acest procent este cu mult peste ținta indicată. Datele pe care, în primul rând, ar trebui luate în considerare de factorii de decizie publici și de planificatorii regionali este cea referitoare la patru regiuni din sud, Campania, Sicilia, Abruzzo și Basilicata. Suma deficitelor de eliminare și recuperare ale acestor zone este cuantificată la aproape 2 milioane de tone/an, ceea ce înseamnă aproximativ 40% din deficitul total al tuturor regiunilor italiene.
Numai în Campania - lipsită istoric de managementul deșeurilor - există un deficit de fabrică de peste 1,2 milioane de tone (anul 2018). Mai rău este doar o regiune a Centrului, Lazio, cu 1,3 milioane de tone/an. O cifră negativă atenuată la nivel național de excedentele unor regiuni precum Lombardia, dotat cu o instalatie de dimensionare adecvata pentru absorbtia deseurilor produse si cu o capacitate suplimentara ce poate fi pusa la dispozitie zonelor aflate in dificultate. Dar nu numai. Deficiențele plantelor pot fi măsurate și pe fracțiile destinate valorificării materialelor (sau energiei) precum, de exemplu, deșeurile organice. Un indicator al eficienței scăzute a sistemului este cel care detectează cantitatea de deșeuri „exportată” în alte regiuni italiene.
În 2018, în Italia Au fost manipulate 1,67 milioane de tone de deșeuri organice provenite din colectarea separată a deșeurilor. Dintre acestea, 36% provin din regiunile sudice, cu Campania, care deține recordul de exporturi extraregionale: 475 de tone, egal cu 29% din totalul național. Un alt indicator care ar trebui să ne facă să reflectăm asupra eficienței gestionării deșeurilor în țara noastră este reprezentat de cantitățile semnificative de deșeuri urbane biodegradabile (RUB) care, din lipsă de facilități, sunt aruncate necorespunzător în gropile de gunoi. Din datele Ispra 2018, reiese că acest lucru s-a întâmplat pentru aproximativ 3,9 milioane de tone de RUB, din care 50% au fost duse la gropile de gunoi din Sud.
Situația în ceea ce privește așa-numitul nămol de epurare, provenit – tocmai – din epurarea apelor uzate urbane, nu este diferită. Conform celor mai recente date disponibile, în 2018 sudul Italiei a produs total 638.239 tone de nămol de la tratarea apei, egal cu 20% din ceea ce se produce la noi. În același an, nămolurile gestionate în Sud s-au ridicat la 472.254 tone, cu un deficit global de epurare de aproape 166 tone. Campania se confruntă din nou cu cea mai critică situație: din cele aproximativ 146 de mii de tone de nămol produse, 23 de mii au fost gestionate (2018).
Un alt fenomen, de asemenea, indicativ al criticității situației, nu trebuie uitat: cel al exporturilor de deșeuri peste graniță. Tot în acest caz reiese (din nou din datele Ispra) cum în 2018 au fost transferate în străinătate în jur de 465 mii de tone de deșeuri urbane, dintre care 170 mii proveneau din regiunile sudice. În ceea ce privește deșeurile speciale, în 2018, în jur de 433 de tone de deșeuri au fost exportate din regiunile sudice, față de 102 mii tone importate din străinătate. Este o cifră mică față de cele 3,5 milioane de tone exportate de Italia, dar trebuie contextualizată în raport cu faptul că majoritatea comerțului se desfășoară între regiunile din nordul Italiei și țările învecinate, după o logică a „proximității”. „ care eșuează în cazul
Sud, datorită amplasării sale geografice.
Privind deșeurile urbane și speciale în ansamblu, balanța comercială din sudul Italiei se închide cu un deficit de aproximativ 460 de tone de deșeuri, cu un export total de 603 de tone destinate peste mări și, prin urmare, scutite de principiul proximității care ar trebui să ghideze țările membre în materie de deșeuri. management. Dintre acestea, 341 de mii de tone sunt deșeuri speciale nepericuloase, 92 mii deșeuri speciale periculoase și 170 mii deșeuri urbane.
