Există numeroase expoziții care au investigat figura și opera lui Umberto Boccioni în ultimele decenii. Puțini sunt însă cei care au retras științific faza tinerească și formativă a artistului calabrian, în care studiul trecutului este legat de dorința ireprimabilă de a cunoaște prezentul și de a experimenta viitorul. Este dedicat acestei perioade – plină de sugestii – expoziția „Tânărul Boccioni” 30 aprilie 2021 - 30 iunie 2021, cu care Galleria Bottegantica inaugurează sezonul expozițional 2021. Influența diferitelor curente figurative europene și interesul pentru tradiția clasică și renascentista se remarcă în mod repetat în lucrările epocii și găsesc, mai ales în producția grafică, un laborator valid de analiză experimentală, invenție și verificare stilistică pe care Boccioni îl conduce în paralel cu pictura.
Expoziția dedică un interes deosebit lucrării pe hârtie printr-o selecție de desene care acoperă anii de ucenicie a tânărului Boccioni. La un prim nucleu de lucrări - cu o puternică amprentă scolastică - datând din perioada în care a fost elevul lui Giacomo Balla și a urmat școlile de desen pictural și nud din Roma, i se alătură un altul - mai copios și mai diversificat - atribuibil anilor imediat următori, în care tragerea capătă încredere în a ne oferi viziuni arhitecturale precise, portrete curioase - dintre care unele se învecinează cu caricatura - și figuri umane de extremă sinteză formală. Copiile muzeului aparțin și ele acestei perioade de ucenicie. Un alt aspect asupra căruia expoziţia atrage atenţia se referă la picturile comerciale cu tempera pe care Boccioni le-a pictat în ultimii ani din motive mai ales economice. Dorința de a învăța și de a perfecționa aptitudinile artistice caracterizează și perioada venețiană a artistului, în care acesta experimentează - sub îndrumarea pictorului Alessandro Zezzos - cu tehnica gravurii, ale cărei rezultate, cu adevărat interesante, sunt bine documentate în expoziția milaneză.
Umberto Boccioni: Mama, 1912. Ulei pe pânză, 52 x 35 cm. Piacenza, galeria de artă modernă Ricci Oddi 
Umberto Boccioni: Triptic. O cinstim pe Mama, 1907-1908. Ulei pe panou, 27 x 56 cm. Colecție privată 
Umberto Boccioni: Fereastra, 1904-1906. Creion și mine albă pe hârtie, 210 x 280 mm. Colecție privată
Itinerarul expozițional al expoziției se încheie - ca și cel formativ al artistului - cu transferul lui Boccioni la Milano, în septembrie 1907. Interesul pentru lucrările lui Giovanni Segantini, Carlo Fornara și Gaetano Previati - admirat de câteva luni mai întâi la Veneția. Bienala – l-a orientat pe tânăr spre căutarea unui stil capabil să împace modernitatea pozitivistă cu idealismul în domeniul ilustrației și al designului afișelor. Producția picturală coevală își găsește expresia în mici vederi ale peisajelor lombarde care demonstrează totuși o depășire a intrigii impresioniste încă prezente în pânzele perioadei venețiane. În partea de portret, unde pensula devine febrilă în urgența sa de a reda singularitatea unui chip, a unei expresii sau a unui personaj pe pânză.
Umberto Boccioni: Automobil 48 29, 1907-1908. Tempera pe carton, 374 x 248 mm. Colecție privată 
Umberto Boccioni: Ciociara, 1904. Tempera pe hârtie albastră, 141 x 93 mm. Colecție privată
În expoziție, aceste teme sunt mărturisite de lucrări valoroase, precum Peisajul lombard și Mama bolnavă din 1908. Alții documentează în schimb paranteza simbolistă din 1908-1910, care își găsește cel mai sfâșietor și ezoteric deznodământ în doliu. La fel de interesante sunt schițele pentru afișul expoziției de pictură și sculptură promovată de Familia artistică din Brunate (mai-iunie 1909): sinteza perfectă a diferitelor figuri stilistice dobândite până în prezent de Boccioni, de la divizionism, până la amplă și sintetică pensulă postimpresionistă, până la ecourile modernismului.
Expoziția este însoțită de un catalog important, publicat de Edițiile Bottegantica, cu contribuții ale Virginia Baradel, Ester Coen și Niccolò D'Agati, o listă de desene și tempere editată de Niccolò D'Agati.
