Comisia Europeană a lansat ieri seară planul de investiții promis de noul președinte Jean Claude Juncker care îl va prezenta astăzi Parlamentului European. Pe masă, 315 miliarde de euro pentru perioada de trei ani 2015-2017, sumă care ar putea crește PIB-ul Uniunii cu 330-410 miliarde, producând – conform previziunilor de la Bruxelles – 1,3 milioane de locuri de muncă. Va fi creat un nou instrument pentru gestionarea planului: Fondul European pentru Investiții Strategice (FEIS sau, în acronimul englezesc, FEIS), care va fi gestionat de Banca Europeană de Investiții, dar va rămâne oficial o entitate separată pentru a nu pune în pericol ratingul său triplu A.
CELE 21 DE MILIARDE VENITE DE LA BRUXELLES
Cu toate acestea, BEI însăși va pune la dispoziție doar cinci miliarde, în timp ce alte 16 vor fi colectate de la bugetul european. În detaliu, dintre aceste 16 miliarde, opt vor consta în resurse deja existente care urmează să fie realocate (2,7 miliarde din programul de cercetare Orizont 2020, 3 din programul CEF pentru finanțarea rețelelor de transport) și din sume „care se vor regăsi în următoarele exerciții financiare”. Alte două miliarde vor veni din „marje bugetare”, adică diferența dintre creditele înscrise în bugetul european și plafonul anual de plată, care este mai mare tocmai pentru a lăsa o marjă de utilizat în caz de nevoie. În total, așadar, doar 21 de miliarde vor veni de la Bruxelles.
EFECTUL DE LEVERAGE
Pentru celelalte 294 de miliarde, accentul este pus pe efectul de levier, care are scopul de a atrage capital privat. Principiul de bază este un mecanism de finanțare creativ: pentru fiecare euro de investiții publice, Bruxelles intenționează să atragă 15 de la investitori privați. Dar cum? BEI va folosi cele 21 de miliarde pentru a emite obligațiuni și va strânge 60 de miliarde de pe piață, cu care, la rândul lor, vor fi finanțate proiecte individuale de infrastructură (energie, telecomunicații și rețele de transport). În acel moment va intra în joc efectul de levier, care constă în împrumutul de capital având încredere în capacitatea cuiva de a-l investi, obținând un randament mai mare decât rata dobânzii solicitată de creditor.
Fondul, explică Comisia, „își asumă partea de risc complex”, preluând garanția „sub formă de datorie subordonată”: cu alte cuvinte, acceptă să fie plătit după ceilalți creditori, iar acest lucru ar trebui să inducă persoane fizice să participe la investiție.
NU O REGULĂ DE AUR ADEVĂRATĂ, DAR APROAPE
Cealaltă noutate semnificativă este că statele vor putea finanța direct (pe bază voluntară) noul Fond european pentru investiții strategice, iar cheltuielile vor fi considerate „favorabil” la evaluarea deficitelor bugetare. Nu este încă adevărata „regula de aur” cerută de Italia încă de pe vremea guvernului Monti, dar putem vorbi de o deschidere inițială către flexibilitate în ceea ce privește regulile pactului de stabilitate.
