Poate că niciodată, de la sfârșitul războiului rece dintre Occident și Uniunea Sovietică de atunci, tensiunea în Europa nu a atins nivelul din ultimele zile, în apogeul a mai bine de un an de „escaladare” (un termen acum învechit, dar acum dramatic înapoi în știri) politice și militare care riscă să se răspândească ca focul de la granițele dintre Rusia și Ucraina către întreg continentul european.
O imagine a crizei, care se conturează de la anexarea Crimeei de către Rusia și apropierea dintre Ucraina și Uniunea Europeană, care a determinat-o pe cancelarul german Angela Merkel să recunoască, la conferința privind securitatea în Europa în curs de desfășurare la München, că discuțiile (vineri la Moscova și ieri prin videoconferință) cu liderul de la Kremlin Vladimir Putin „a eșuat” și în consecință „posibilitățile de rezolvare a conflictului”. Și l-a determinat pe președintele francez Hollande să afirme – poate în mod imprudent – că, dacă nu se găsește un acord de durată, singurul scenariu care se așteaptă „nu poate fi decât războiul”.
Confirmând gravitatea situației, liderii NATO „nu exclud” o intervenție militară, deși sub formă de aprovizionare cu arme Ucrainei pentru a o ajuta să se apere de poporul pro-rus care a luat stăpânire pe provinciile estice ale țării. Iar vicepreședintele american Joe Biden, aflat tot la München pentru conferința privind securitatea în Europa, continuă să facă presiuni pentru ca Statele Unite și Uniunea Europeană să „să se unească împotriva Rusiei”. Fără a clarifica, cel puțin până acum, dacă această propunere de consolidare a înțelegerii dintre cele două maluri ale Atlanticului include și o intervenție militară.
O varianta, aceasta din urma, pe care multe cancelarii europene nu par dispuse sa o impartaseasca. Și că Federica Mogherini, în calitatea ei de înalt reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, prezentă și ea la conferința de astăzi de la München, este clar împotriva. În cadrul căruia a afirmat că „UE este deschisă dialogului cu Moscova”. Și, după ce a reiterat că „viziunea noastră asupra relațiilor cu Rusia sa bazat pe un parteneriat pentru prosperitate și securitate”, el a declarat: „Uniunea Europeană nu poate fi niciodată văzută ca un proiect împotriva cuiva. Porțile UE rămân deschise dialogului, dar nu putem pune la îndoială principiile noastre internaționale și valorile noastre. Nu!".
Federica Mogherini evită în mod corespunzător să o menționeze în această fază de accentuare a crizei, dar nu poate să nu aibă în vedere că tocmai principiile internaționale și valorile fondatoare europene au inspirat eșecul UE de a recunoaște referendumul pro-rus din Crimeea și alegerile au definit alegeri „prezidenţiale şi parlamentare” în provinciile estrice ale Ucrainei Doneţk şi Lugansk, care s-au autoconstituit „Republica Populară” la 2 noiembrie trecut. Referendum și alegeri, pe care UE le-a definit drept „ilegale și ilegitime”; dar pe care Moscova le consideră pe deplin legitime.
Rusia s-a opus întotdeauna cu fermitate Acordului de Asociere semnat anul trecut de Ucraina și Uniunea Europeană. Un acord care, chiar dacă nu este încă pe deplin implementat, a deschis ușa unui sprijin financiar european substanțial și continuu pentru Kiev, ale cărui aprovizionare cu gaze de la Moscova, parțial întrerupte, continuă să atârne de un fir în toiul iernii aspre ucrainene.
Mai mult, speranța europeană a unei atenuări a crizei cu Rusia și a implementării concrete a acordurilor de pace semnate în septembrie anul trecut la Minsk, Belarus, de către toate părțile implicate (inclusiv OSCE, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa) dar niciodată apreciat. Fir de care se agață cancelarul german când spune că, în ciuda actualului impas, „trebuie mereu să încercăm din nou” să punem noi propuneri de pace în teren.
De asemenea, în partea ucraineană, speranța unei soluții la criză nu este abandonată. Așa a afirmat președintele Petro Poroșenko, care îndeamnă, în același timp, NATO (organizație din care face parte Ucraina) să-și aprovizioneze țara asediată cu arme. Și acest lucru este confirmat de ministrul de externe Pavel Klimkin care respinge ipoteza ruperii relațiilor diplomatice cu Moscova. „Rusia – clarifică el – trebuie să fie o parte inalienabilă a soluției problemei. Tocmai din acest motiv face parte, alături de Ucraina și OSCE, din grupul de contact dintre țările semnatare ale acordurilor de la Minsk”. În timp ce omologul său rus Serghei Lavrov își încordează mușchii declarând că orice furnizare de arme NATO către Kiev „ar agrava tragedia din Ucraina”. Dar apoi atenuează tonul spunând că este „optimist și convins că discuțiile dintre părți vor continua”.
Această linie este evident urmărită de Putin. Cine de la Soci, unde participă la congresul sindicatelor ruse, transmite un mesaj care ar putea atenua tensiunea. „Rusia nu vrea să lupte cu nimeni și intenționează să coopereze cu toată lumea”, spune el pe cuvânt. Dar Merkel nu are încredere în țarul Kremlinului și face apel la prudență în interpretarea cuvintelor lui Putin. „În lumina nerespectării acordurilor de la Minsk – avertizează el – cred că trebuie să fim foarte precauți cu privire la garanțiile oferite de Moscova. Chiar dacă conflictul din Ucraina nu poate fi rezolvat prin mijloace militare, iar soluția lui se poate ajunge doar cu Rusia și nu împotriva Rusiei”.
Și totuși – în timp ce astăzi Consiliul Afaceri Externe al UE se întrunește la Bruxelles cu scopul de a consolida în continuare sancțiunile europene împotriva Moscovei („care nu sunt eficiente, chiar dacă ne daunează”, subliniază Putin) – acel fir subțire de speranță pentru pace pare să se fi întărit după anunțul de astăzi că miercuri, 11 februarie, Putin, Merkel, Hollande și Poroșenko se vor întâlni la Minsk, orașul în care au fost semnate acordurile din septembrie, care nu au fost niciodată aplicate. Este momentul potrivit pentru a începe un proces de pace concret? Speranța rămâne slabă. Putin a anticipat că va participa la întâlnire „doar dacă este posibil să se convină asupra anumitor poziții până miercuri”. Dar, așa cum susține Angela Merkel, este important să încercăm.
