Frumos, puțin mai sustenabil, primitor, dar în spatele Spaniei, Franței, Germaniei, Japoniei, Statelor Unite, Angliei și Australiei. Potrivit Forumului Economic Mondial, Italia se află pe locul opt în clasamentul competitivității turistice. În Raport bienal care compară 140 de țări pentru a evalua setul de factori și politici care permit dezvoltarea durabilă a sectorului Călătorii și Turism (T&T). Ca și în 20017, Bel Paese rămâne pe locul opt. Pe scurt, din punct de vedere al competitivității și recurs, mai trebuie să muncim din greu pentru a juca un joc mondial cu mulți bani în circulație. Ce ocazie mai bună pentru guvernul nou lansat?
O consolare (destul de subțire) din clasament poate fi că în spatele Italiei se află Canada și Elveția, care se promovează destul de bine în ceea ce privește ospitalitatea eco-durabilă. Dar punctul central este că nivelul mediu al facilităților de cazare italiene trebuie să crească. Un efort politic și administrativ de a pune împreună mobilitatea nepoluantă, colectarea separată a deșeurilor, reciclarea materialelor, pistele de biciclete, plajele curate, muzeele și siturile arheologice bine întreținute. Deloc surprinzător, studiul Forumului Economic Mondial a axat atenţia asupra durabilităţii turismului, „din ce în ce mai în balanţă – explică nota – sub ponderea maselor tot mai mari de turişti”. Sosirile în Italia au depășit toate așteptările în 2018. Dar întâmplător, în această vară a lui 2019 am început să dezbatem în ziare și mass-media dacă turismul este bun sau nu pentru orașele de artă.
Cât valorează tot ceea ce a fost examinat de economiști? 10% din PIB, cu o tendință pozitivă de creștere a ocupării forței de muncă. Atentie, in ceea ce priveste resursele umane angajate si piata muncii in turismul durabil, SUA exceleaza, inaintea Elvetiei si Germaniei. Alți indicatori italieni au fost: resursele naturale și culturale, climatul relativ (nefavorabil) și competitivitatea redusă a preturi. În acest ultim punct, Italia alunecă chiar pe locul 129 din 140. O contradicție macroeconomică pentru că Hong Kong conduce clasamentul pentru contextul favorabil afacerilor din turism, înaintea Singapore și Elveția. Austria ocupă apoi primul loc pentru igienă, înaintea Germaniei și Lituaniei. În concluzie, un scenariu palid pentru Italia care este apreciat și în schimburile internaționale de turism dar care nu a reușit în ultimii doi ani să facă saltul de calitate necesar pentru a reveni, măcar, înaintea altor țări din UE. După cum vedem, retorica „cei mai frumoase țări din lume” nu ne ajută.
