Companii italiene amenințate de liră. Nu, nu este un coșmar care vine din trecut, ci mai degrabă o promisiune nereușită a viitorului. Lira în cauză este cea turcească iar firmele în cauză – chiar și destul de mari – sunt cele care au investit în țară în anii boom-ului economic al podului dintre Asia și Europa.
Moneda turcă este în cădere liberă. Pierde 10% față de anul trecut, trăgând astfel frâna de mână pe o națiune care a înregistrat rate de creștere între 7 și 9%. Până în 2010, Turcia a urmat îndeaproape BRICS – Brazilia, Rusia, India și China – în escaladarea țărilor emergente. Bursa de Valori din Istanbul a câștigat o capitalizare de 80% de la jumătatea anului 2011 până în mai anul trecut, când a atins un maxim istoric.
Această decolare a atras pe mulți, inclusiv pe italieni. În 10 ani, scrie Luca Pagni în La Repubblica, companiile italiene din Turcia au crescut de la 200 la 975. Iar import-export între cele două țări a ajuns la 23,9 miliarde de dolari, în Europa pe locul doi după Germania. Ziarul Via Cristoforo Colombo menționează și cazuri excelente. Există Unicredit, care a preluat 41 la sută din Yapi Credit, o bancă cu un profit de aproape un miliard. Există Fiat, care chiar în 1971 a înființat un joint venture între Tofas, principalul producător de automobile din Turcia, și Turk Tractor, lider în sectorul mașinilor agricole.
Există Pirelli, care a înființat o fabrică de anvelope care exportă 60 la sută din producție și care angajează aproape 2000 de oameni. Sunt companiile farmaceutice, precum Recordati, care a lansat o investiție de 35 de milioane de dolari pentru filiala sa din Turcia achiziționată în 2010. Și apoi, desigur, sunt infrastructurile, coloana vertebrală a dezvoltării rapide a națiunii. Grupul Astaldi, în joint venture cu turcul Ictas, va construi al treilea pod peste Bosfor. O lucrare care costă 4,5 miliarde de dolari și care va fi gata în 10 ani.
Astăzi un fior rece curge pe coloana vertebrală a investitorilor înfocați - italieni și neitalieni - din Turcia. Economia este acum mai fragilă, la fel ca și societatea – cu represiunea dură a armatei asupra protestelor din parcul Gezi – inflația a urcat în iulie la 9%, iar lira continuă să piardă teren față de euro și dolar. O scădere care pare greu de amortizat, având în vedere rezultatele slabe ale intervențiilor băncii centrale, care în câteva zile a injectat lichiditate în sistem și a ridicat ratele de la 7,25 la 7,75 la sută.
