Energia regenerabilă este cu siguranță pe cale să devină o componentă de bază a mixului nostru energetic. În luna mai a acestui an, și pentru prima dată din 1882, Marea Britanie s-a abținut de la folosirea cărbunelui pentru a genera energie pentru o săptămână întreagă. Sursele de energie curată sunt din ce în ce mai folosite ca alternative rentabile, cu emisii reduse de cărbune, petrol și gaze.
Acestea fiind spuse, în prezent, energia regenerabilă reprezintă doar o mică parte din mixul energetic global. Această componentă trebuie crescută semnificativ pentru a îndeplini obiectivele climatice, inclusiv cele ale Acordului de la Paris pentru a limita creșterea temperaturilor la 2°C. In consecinta, trebuie să trecem rapid la sursele de energie regenerabilă.
Povestea spune că două tranziții la noi surse de energie au avut deja loc în trecut: de la biocombustibili tradiționali (cum ar fi lemnul) la cărbune spre sfârșitul secolului al XIX-lea și de la cărbune la petrol și gaze spre mijlocul secolului al XX-lea. Figura de mai jos prezintă evoluția mixului energetic începând cu anul 800:
Energiile regenerabile sunt acum doar o minoritate, dar credem că ar putea ajunge la 30-40% din mixul total în următorii 30 de ani.
Ambele modificări anterioare au implicat schimbări structurale pe termen lung care s-au dovedit extrem de perturbatoare. Utilizarea cărbunelui s-a datorat introducerii motoarelor cu abur. Trecerea la petrol și gaze a fost determinată de trecerea la motoarele cu ardere internă. Aceste tehnologii au declanșat schimbări masive în societate.
În timp ce adoptarea completă a cărbunelui a durat aproximativ 70 de ani, iar cea a petrolului și gazelor aproximativ 50, credem că pentru o tranziție completă la sursele regenerabile va dura aproximativ 30 de ani și că așadar se va întâmpla mult mai repede. Acest lucru se datorează faptului că va fi determinat de schimbări forțate: severitatea amenințării reprezentate de schimbările climatice impune guvernelor să sprijine tranziția energetică către surse regenerabile.
Această trecere de la combustibilii fosili la sursele regenerabile este doar o parte a tranziției energetice. La fel de crucială este dezvoltarea infrastructurii necesare pentru ca această tranziție să aibă loc. De exemplu, fermele eoliene și solare pot genera cantități uriașe de energie numai atunci când vremea este vântuloasă sau însorită, dar acea energie trebuie conservată atunci când consumatorii au nevoie de ea.
În mod similar, vor fi necesare investiții masive în rețelele de transport și distribuție pentru a susține cererea crescută de energie electrică, mai degrabă decât alte forme de energie. Mai mult, vor fi necesare investiții considerabile, în special în tehnologie, pentru a eficientiza întregul sistem. O mare parte a acestei cereri se referă la popularitatea tot mai mare a vehiculelor electrice și, prin urmare, va fi necesară o nouă infrastructură de încărcare la scară largă.
În concluzie, când vorbim despre tranziția energetică, producția prin surse regenerabile reprezintă doar o parte din imagine. Introducerea în masă a infrastructurii de transport electric, stocarea energiei, îmbunătățirea rețelelor de transport și distribuție, împreună cu utilizarea sporită a tehnologiilor pentru îmbunătățirea eficienței energetice, fac parte din tranziție. Ne așteptăm că toate acestea se vor dovedi extrem de perturbatoare pentru industria energetică în următoarele câteva decenii.
