Tonurile erau calme. Nu au existat controverse amare.Între președintele Confindustria Bonomi și premierul Conte am încercat cu adevărat să găsim o cale care să ne permită să construim un proiect credibil și de încredere pentru a face față împreună provocării de a transforma Italia într-o țară modernă, în pas cu celelalte țări occidentale.
Întâlnirea anuală a Confindustria, din acest an, a progresat în raport cu tradiționala numire din mai din cauza Covid, a văzut o încercare de dialog cu Guvernul să gestionăm, cu participarea activă a forțelor sociale, un proiect capabil să utilizeze fondurile pe care Europa ni le-a pus la dispoziție pentru a începe o adevărată cale de dezvoltare capabilă să dureze în timp.
În unele pasaje din discursul său, președintele Conte părea chiar să-l ocolească pe președintele industriașilor, afirmând că știe bine că investitiisinguri, nu pot asigura progresul de care are nevoie țara. Acestea trebuie să fie însoțite de o revizuire a legislației generale astfel încât să facă mediul juridic mai prietenos pentru afaceri, pe unul reforma justitiei nu numai civilă, ci şi penală, dintr-o schimbare profundă a Administrația publică.
Desigur, premierul Conte și-a dezvoltat până acum o capacitate de transformare care îi permite să se adapteze perfect mediului înconjurător, evitând denivelările și punctele de divergență, să adere, aproape cu aceleași cuvinte, la pactul de reconstrucție propus de președintele Confindustria. De altfel, în discursul său, Bonomi a afirmat de mai multe ori că fără restabilirea încrederii depline între cetățeni și asociațiile intermediare și Guvern și Administrația Publică, energiile tuturor nu vor fi mobilizate și nu se va putea vâsla către obiective comune bazate pe o viziune clară asupra tipului de companie pe care dorim să devenim.
Evident diferențele de accent rămân atât asupra analizei trecutului, în special a ceea ce a făcut Conte Uno, cât și asupra unor măsuri recent adoptate sau asupra atitudinilor actuale față de meciuri foarte importante. În special Bonomi a avut accente critice asupra dorinței de naționalizări care își găsește drum prin mulți oficiali guvernamentali, asupra subvențiilor în exces care au fost înmânate în ultimele luni, pe politica pentru Sud unde s-a optat pentru o reducere generală costisitoare a contribuțiilor la asigurările sociale (stimulente care nu au avut niciodată efect), în loc să mizeze totul pe infrastructură și legalitate, inclusiv pe cea privind relația cu AP.
Desigur, Bonomi a spus clar asta renuntarea la banii de la MES ar fi o crima. Pe problemele relațiilor industriale, Bonomi a criticat înghețarea disponibilizărilor și mai presus de toate a revendicat ferm responsabilitatea directă a partenerilor sociali în această problemă, atât de mult încât s-a pronunțat împotriva stabilirii unui salariu minim conform legii și s-a certat cu amărăciune cu o parte a sindicatului (CGIL, chiar fără să o numească) care preferă să argumenteze decât să găsească soluții concrete capabile să contribuie la efortul de ansamblu pe care trebuie să-l depună întreaga țară pentru a recupera productivitatea pierdută. Suntem acuzați - a spus Bonomi - că nu vrem să facem contracte, când în urmă cu doar două zile am închis contractul cu sănătatea privată care nu era reînnoit de 14 ani. Adevărul, spune Bonomi, este că exista cineva care nu vrea sa faca contracte dupa reguli care în urmă cu doi ani au fost stabilite într-un acord-cadru între părți. Și cu siguranță, atâta timp cât va exista un ministru al Muncii care susține pe deplin tezele CGIL devenită din nou extremistă, lui Landini îi va fi mai convenabil să obțină de la Guvern ceea ce nu a putut obține de la industriași.
Este un lucru bun că cele mai aprinse opoziții au fost date deoparte. Dedesubt, însă, sunt câteva chiar și distanțe puternice cu privire la modul de abordare a alegerilor pentru repornire al Italiei. Dar este important să încercăm să ne înțelegem. Și, cel puțin în cuvinte, Conte pare să fie conștient de răul Italiei. De altfel, el a mai precizat că vor fi necesare reguli ad-hoc pentru gestionarea proiectelor Fondului de Recuperare, adică un birou responsabil de proiecte și timpii de implementare. Pe scurt, se descurcă pași mici în direcția corectă. Dar sunt atât de multe lucruri de făcut. Și este puțin timp pentru a le face și, prin urmare, va fi nevoie de o mare coeziune și o mare determinare.
