În ajunul Turului, Bradley Wiggins a fost favorit față de toți ceilalți pentru că traseul Turului i-a oferit lui, un fost pistard și foarte puternic de cronometru, un bonus plin de minute prețioase datorită celor peste 100 km de cronometru prevăzute în anul acesta ediție a Grande Boucle. Și așa cum sa întâmplat deja în Paris-Niza, în Turul Romandiei și în Turul Dauphiné, a fost suficient ca pilotul englez să câștige cele două etape contra cronometru la Besançon și astăzi la Chartres să triumfe în Tur cu o marjă de 3'21” pe co-echipatorul Froome și 6’19” pe Nibali. Pentru regele în tricoul galben, nu rămâne decât să așteptăm mâine încoronarea oficială la Paris.
Un podium, cel al acestui an, în care practic decalajele s-au remediat în cele două cronometru. Mai mult, Wiggins, mereu la volanul scutierilor săi, nu a făcut niciodată o lovitură în linia de 3.400 km care să dea impresia că vrea să-și lase amprenta pe alte terenuri decât specialitatea sa. De aceea, chiar dacă nu este necesar în sensul unei clasificări care l-a văzut deja primul, compania de astăzi – singurul alergător care atinge o medie de 50 km/h pe distanța de 53,5 km dintre Bonneval și Chartres – a servit pentru a da substanță unui tricou galben care în momentele cheie din Alpi și Pirinei a avut o defalcare de credibilitate, acuzând câteva prea multe amnezii în fața snaps-urilor neașteptate ale rivalului său de echipă Chris Froome.
Doar motivul de echipă l-a determinat pe Froome să renunțe să-și mai aștepte căpitanul. Faptele sunt bine cunoscute. Poate că Froome, al doilea azi la 1’16”, nu ar fi redus diferența pe care o are în clasament față de Wiggins (tot din cauza acelui minut și jumătate pierdut din cauza accidentului de la Seraing), dar inițiativa lui, dacă n-ar fi fost blocat, ar fi putut să dea o zguduire unui Tur care a fost unul dintre cele mai monotone, așteptând mereu ceva ce nu s-a întâmplat niciodată, amânând până a doua zi atacul care nu s-a întâmplat niciodată. Focul prietenos în afară de Froome, Nibali a fost cel mai plin de viață rival al lui Wiggins: cel putin a incercat de doua-trei ori pana cand durerile musculare l-au dus la o conduita mai prudenta. Totuși, a apărat ferm locul trei în clasament care merită podiumul pe terenurile Elisi.
În cronometrul de la Chartres a terminat pe locul 16 la 3'38” de la Wiggins, dar cu un timp net mai bun decât cel al lui Jurgen van de Broeck, al patrulea în clasamentul general. Trecând în revistă filmul Turului care se va încheia mâine la Paris, reiese că fără cele trei probe cronometrate Nibali ar avea un decalaj față de Wiggins de doar 18”, cei pierduti în ascensiunea la Peyragudes. Un alt mare favorit cu Wiggins în ajunul Turului, Cadel Evans a explodat literalmente în ultima săptămână de cursă: la Chartres a acumulat o întârziere suplimentară de aproape 6 minute care l-a coborât pe locul șapte în clasament la 15'51" de la tricoul galben, depășit și de spaniolul Haimar Zubeldia. Să-i consoleze pe cei de la Bmc, echipa condusă de Evans, a fost performanța excelentă a lui Tejay Van Garderen, al cincilea în clasament, tricou alb ca cel mai bun tânăr călăreț al Turului.
Un tricou pentru care au fost în alergare și alte promisiuni sigure precum francezii Pierre Rolland și Thibaut Pinot, câștigători ai etapelor montane, primul la La Toussuire, al doilea la Porrentruy, dar mai puțin regulat și versatil decât pilotul american Bmc, oricât de bine plasat în clasamentul general, Rolland al optulea, Pinot al zecelea. O discuție separată, printre tineri, merită Peter Sagan: slovacul, învingător în trei etape, s-a confirmat drept o realitate explozivă în ciclismul mondial. Dar la munte este încă prea inapt pentru a fi un om al clasamentului. Închide Turul 43 la o oră și 38 de minute de Wiggins. Dar are timp să devină unul. Și vor fi dureri pentru toată lumea.
Etapa finală duminică de la Rambouillet la Paris. Va fi ultimul sprint somptuos pe care acest Tur, sterp de emoții în munți, îl va oferi în decorul Câmpurilor Elize: marii sprinteri prezenți, de la Cavendish la Greipel, de la Goss la Sagan, le-au oferit mereu spectacol. Pentru sprintul final casele de pariuri îl citează pe Cavendish la 1,5; Greipel la 4; Goss la 9,50; Sagan la 11 ani; Tyler Farrar, foarte ghinionist în acest Tur, la 40 de ani. Pentru prima dată în 109 ani, notele „Dumnezeu salvează regina” vor însoți ridicarea drapelului cu culorile Union Jack pentru a sărbători prima victorie engleză în Tur. Victoria unui bărbat, Bradley Wiggins, care echivalează și cu un record care părea să aparțină doar unei legende a ciclismului precum Fausto Coppi, aceea de a îmbina tricoul galben cu cel de campion mondial la urmărire pe pistă. Dar și victoria echipei: o supremație cea a Team Sky care are puține precedente în istoria recentă a Turului, o putere copleșitoare confirmată și astăzi sub arhitectura impunătoare a catedralei din Chartres cu trei Ceruri în primele cinci locuri ale cronometrului. Un triumf (primul și al doilea în clasament, cinci victorii de etapă) care nu este afectat de un clasament general pe echipe care îl vede pe Sky precedat cu 6 minute de Radioshack-Nissan, grație plasamentelor lui Haimar Zubeldia (a șasea), a lui Andreas Kloden. (al 11-lea) și Christopher Horner (al 14-lea și aproape 41 de ani arată foarte bine).
