Complexitatea sistemului fiscal, incertitudinea de reglementare și cele 3.500 de pagini ale Codului Muncii. Acestea, potrivit unei cărți scrise de Jean-Yves Durance și Anne-Catherine Outin-Adam, doi directori ai Camerei de Comerț și Industrie din regiunea Parisului, sunt principalele cauze ale fenomenului care îngrijorează Franța: fuga marilor companiilor. Sau cel puțin bazele lor operaționale.
Prin urmare, nu numai în Italia, birocrația și complexitatea juridică stăpânesc afacerile. La urma urmei, este suficient să ne uităm la cele mai recente cazuri izbitoare de dincolo de Alpi: gigantul energetic Total, întors de la moartea tragică a CEO-ului Christophe de Margerie, tocmai a transferat trezoreria la Londra, iar CEO-ul grupului de lux a urmat aceeași cale Kering, Jean-François Palus, numărul unu al companiei de asigurări Axa Manageri de investiții, Andrea Rossi și Christophe Navarre, director executiv al Moet Hennessy.
Dar marele exod nu este îndreptat doar spre capitala Angliei: grupul de clădiri Lafarge, care tocmai a fuzionat cu Swiss Holcim, a ales țara elvețiană pentru noul sediu, iar Jean-Pascal Tricoire, președinte și CEO al grupului de electricitate Tăietor, și-a mutat centrul de operațiuni din Asia la Hong Kong.
„Situația este potențial foarte periculoasă”, declară a Le Figaro Yves Durance, vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie din Paris. „Evadarea conducerii de vârf se datorează impozitării și lipsei de atractivitate a Parisului și Franței”. Și consecințele acestui fenomen? „Centrele de decizie au un rol important de „instruire” pentru economia națională, pentru că prin păstrarea talentului în zonă este mai ușor să-i cultivi pe alții: este nevoie de terapie de șoc, cu o schimbare culturală drastică care afectează fiscalitatea și dreptul muncii”.
