Adesea, nevoia este cea care rezolvă problemele. Considerarea vine de la sine după știrea că consiliul Municipiului Torino, de către Chiara Appendino, a aprobat, la 7 septembrie, rezoluția referitoare la „planul extraordinar de revizuire a participațiilor municipale”, plan care, în esență, prevede vânzarea, printre altele, în scurt timp, a cotelor și acțiunilor unui val de companii, printre care Iren și Centrale del Latte d'Italia, ambele listate la Bursă, Sagat (gestionează aeroportul Caselle), Banca Popolare Etica, două Finpiemonte și cele două incubatoare universitare din Torino (Municipiul are 115 participări).
Până la sfârșitul acestei luni, rezoluția va trebui să treacă la Consiliul Local chemat să dea undă verde, necesară și adecvată. Necesitatea decurge nu doar din respectarea Legii Madia ci și din problemele bugetare, evidențiate și de Curtea de Conturi. Cât priveşte oportunitatea, este de netăgăduit că, în mod normal, companiile sunt mai bine conduse de subiecţi privaţi decât de cei publici, înţeleşi, aceştia din urmă, ca politicieni sau politizaţi.
Interesele administratorilor politici nu coincid neapărat cu cele ale companiilor sau entităților asupra cărora aceștia au influență, de exemplu deja cu numirile și apoi cu sugestiile privind alegerile manageriale. Prin natura lor, politicienii - nu oameni de stat, categorie care pare să fi dispărut în Italia - au ca obiectiv principal consensul, care se obține, în principal și mai rapid, cu puterea, exercitată cu resurse financiare (de preferință publice) mai degrabă decât cu desemnări, atribuiri de sarcini și consultanțe, presiuni, recomandări, intervenții care nu sunt întotdeauna adecvate.
Reducerea exploatațiilor publice este bună, pentru economie și pentru comunitate, din motivele indicate mai sus și susținute de fapte. Rezultatul este oricum pozitiv, chiar dacă mai bine ar fi să-l urmăm și să-l obținem din convingere, nu din necesitate și poate imediat. Vânzările forțate, de altfel, într-un timp scurt, au randament mai puțin. Cumpărătorul poate profita de situație.
În orice caz, inițiativa primarului Chiara Appendino pare apreciabilă și demnă de imitată pe scară largă, și prin prisma îndatorării administrațiilor locale (pentru cea de stat este mai bine să tragi un văl de milă) și a celor spuse de tine după aprobarea hotărârii consiliului său. De altfel, el a susținut că prevederea trebuie privită „în vederea utilizării corecte a resurselor publice, a limitării cheltuielilor și a îmbunătățirii performanței companiei și a serviciilor oferite cetățenilor și întreprinderilor”.
Apropo, trebuie amintit și că în societățile private administratorii trebuie să urmărească, prin lege, interesul exclusiv al societății, deci al tuturor părților interesate și nu doar al unei părți, chiar dacă este alcătuit din acționarul majoritar. , care nu poate trece peste manageri, chiar dacă este desemnat de el însuși.
În fine, în acest sens, teoria și practica sugerează că guvernele autorităților locale (să nu mai vorbim de cea națională) se dedice sarcinilor de direcție și control, nu celor de management. Separarea rolurilor este un principiu al democrației, dar și al eficacității economice.
Fotografie: Nord Vest
