Prăbușirea Prețuri, concurență lipsit de sens, investiții nesustenabil, rentabilitatea din ce în ce mai jos, tăierea dinocupație: statutul de telecomunicații italiene, până în urmă cu douăzeci de ani, unul dintre navele emblematice ale economiei naționale, este acum un caz în Europa. Ceea ce trebuie să-i facă să reflecte și pe autoritățile de reglementare, a căror tendință către hiper-competitivitatea prețurilor – cazuri senzaționale de H3G înainte și de Iliada acum – în ceea ce privește calitatea serviciului și crearea de valoare în funcție de investițiile sustenabile, au ajuns să pună pe frânghii industria italiană de telecomunicații, mai ales din punct de vedere financiar.
Cifrele vorbesc de la sine și sunt nemiloase: între 2012 și 2018 marile companii de telecomunicații care operează în Italia au pierdut circa 7 miliarde de euro din venituri, în ciuda creșterii puternice a traficului de date atât pe rețelele fixe, cât și pe cele mobile. Deosebit de impresionat mobile, care în 2018 a înregistrat o reducere a veniturilor de peste 900 de milioane și a atins cel mai scăzut nivel din 2014. Dați vina pe prăbușirea prețurilor și investițiile mari făcute.
Dinamica prețurilor lasă puțin loc pentru TLC-urile italiene: nu numai că sunt în medie mai mici decât cele ale principalelor ţări europene dar sunt si ele în contrast cu preţurile altor utilităţi, care între 2012 și 2018 a continuat în schimb pe calea ascendentă. Pe de altă parte, prețurile TLC-urilor în Italia au scăzut constant și sunt mult peste media europeană.
Dar pe măsură ce prețurile au scăzut, investițiile companiilor italiene de telecomunicații au crescut, până la atingerea celei mai mari valori din ultimii 2018 ani în 10: 7 miliarde de euro (una dintre cele mai mari valori din întreaga serie istorică), la care trebuie adăugate 1,9 miliarde de euro debursări pe licențe, care se adaugă în continuare. 5,3 miliarde de euro în următorii ani pentru licențe 5G și angajamentul financiar necesar pentru a sprijini dezvoltarea rețelei.
Este de la sine înțeles că între prăbușirea prețurilor și creșterea cheltuielilor pentru investiții, profitabilitatea telecomunicațiilor italiene este în prag, atât de mult încât – față de 90 de miliarde de euro investiți – rentabilitatea este de doar 2 miliarde, egală cu 2,1% rentabilitate a capitalului investit, un nivel care se situează sub costul banilor.
Prin urmare, nu este de mirare că, pe lângă situațiile financiare ale companiei, este și angajare care între 2012 și 2018 și-a pierdut frumusețea a 8 mii de angajați.
În prezent, nu există semne de cotitură la orizont și riscul ca întregul sector să ajungă să slăbească și mai mult este foarte concret.
Primul pericol al unei situații obiectiv nesustenabile este reducerea în continuare a locurilor de muncă, pentru că ipoteza conform căreia companiile sunt forțate și mai mult să raționalizeze – citiți: tăiați – forța de muncă este orice altceva decât exagerată. Față de un total de 118.700 de angajați în întreg lanțul de telecomunicații în 2018, s-a înregistrat o scădere de 1,4% și tendința nu pare destinată să se inverseze, în ciuda reducerii forței de muncă în sector a fost deja de 8 mii de unități în 6. ani.
Al doilea pericol se referă la scăderea investițiilor atât în inovare, cât și în întreținere, cu efecte dăunătoare asupra calității serviciilor oferite clienților. Contracția bruscă a capacității de a genera numerar, care în 10 ani a înregistrat o scădere de la 10 miliarde de numerar la un cash-flow negativ, face ca noile investiții să fie din ce în ce mai puțin sustenabile.
În cele din urmă, starea nesatisfăcătoare a telecomunicațiilor italiene ar putea duce investitorilor străini să-și reducă prezența în Italia punând în pericol construcția de infrastructuri strategice pentru țara noastră. Dar ar putea, de asemenea, descuraja potențialii noi investitori străini să intre pe piața italiană de telecomunicații.
Față de o situație din sectorul care este, cel puțin, nemiloasă, s-ar putea aștepta ca politica - începând cu Guvernul - să dea o lovitură, dar până acum nu există niciun semn și există o îndoială puternică că publicul puterea nu a perceput încă clar starea de urgență a telecomunicațiilor italiene.
