În Italia, pentru contribuabilii persoane fizice, dobânda la obligațiunile de stat este impozitată cu 12,5%, o rată preferențială față de cea prevăzută pentru alte obligațiuni emise pe piețele financiare, care este mai mult de dublu (26%). Subliniază Observatorul pentru conturile publice italiene într-un articol recent că această diferență de tratament între obligațiunile suverane și cele corporative „nu există în majoritatea celorlalte țări europene” și „probabil ar putea fi eliminată fără efecte semnificative pentru piața obligațiunilor de stat”.
Diferența dintre Italia și UE
Astăzi, impozitarea în Italia a obligațiunilor de stat este mai mică decât cea aplicată în medie în alte țări UE (aproximativ 17%), în timp ce este mai mare pentru obligațiunile corporative (21% în medie pentru Uniune).
Ar trebui egalizate tarifele?
Observatorul arată că cota de impozitare a obligațiunilor de stat poate fi considerată „în mare măsură irelevantă. Investitorii sunt de fapt interesați de randamentul net final: întrucât oferta de obligațiuni de stat este rigidă în raport cu rata dobânzii (în condițiile în care statul decide cuantumul deficitului și, prin urmare, emisiunea netă de obligațiuni pe baza politicii economice). ), o impozitare mai mare sau mai mică pentru obligațiunile de stat ar fi transferată în întregime pe randamentul necesar brut al impozitului. Rezultă că încasările mai mari (sau mai mici) ale statului ar fi compensate cu cheltuielile mai mari (sau mai mici) efectuate pentru plata dobânzilor: efectul total ar fi deci zero în contextul finanțelor publice”.
Dar nu toți investitorii se bucură de rata preferențială
În realitate, însă, trei categorii deosebit de semnificative de investitori nu sunt supuse cotei de impozitare de 12,5%:
- contribuabilii cu venituri din afaceri, impozitați la cota Irpef pe baza veniturilor totale din activitatea comercială în care circulă dobânda la obligațiunile de stat.
- Societăți pe acțiuni și organisme publice și private, altele decât companiile: pentru acestea, dobânda la obligațiunile de stat contribuie la profitul corporativ, care este impozitat pe baza cotei Ires, în prezent egală cu 24%.
- Investitorii străini, care au aproape o treime din obligațiunile guvernamentale italiene în portofoliu și sunt complet scutiți de impozitarea obligațiunilor guvernamentale italiene dacă provin din țările „Lista Albă”, cei care asigură un schimb de informații în materie fiscală cu Italia.
Datoria publică în mâinile familiilor
În ceea ce privește datoria publică deținută de gospodării, conform Observatorului este o fracțiune „relativ modestă”: 18,9%, din care 6,9% deținută direct și 12% indirect, prin fonduri de investiții, fonduri de pensii și asigurări.
Concluziile Observatorului CPI...
Din acest motiv, potrivit Observatorului, „rata brută la obligațiunile de stat probabil nu ar fi foarte afectată de o creștere a ratei de la 12,5 la 26%”. În același timp, însă, „această măsură ar elimina totuși un avantaj fiscal substanțial și nejustificat (o impozitare definitivă la o cotă care este aproape jumătate față de rata minimă IRPEF) pentru investitorii individuali, care în prezent pot investi și sume foarte mari în Obligațiuni de stat”.
De asemenea, ar elimina „o diferență de tratament între obligațiunile de stat și obligațiunile private care, deși aplicată doar unui grup limitat de investitori, nu are o justificare clară. Printre altele, impozitarea preferențială de 12,5 la sută se aplică și dobânzilor la obligațiunile de stat străine (întotdeauna pentru țările de pe Lista Albă) achiziționate de investitori privați italieni, creând astfel un prejudiciu indirect suplimentar companiilor naționale”.
… și cele ale anchetei de stabilire a faptelor
Concluziile anchetei de constatare „privind reforma impozitului pe venitul persoanelor fizice și alte aspecte ale sistemului fiscal” realizat în primăvara anului trecut urmează aceeași linie: „Impozitarea obișnuită – citim – ar trebui extinsă și la dobânda la stat începând de la cele nou emise, eliminând un stimulent anacronic și puțin justificat la împrumutul public reprezentat de rata redusă de 12,5 la sută care, cel puțin, ar putea fi similară cu cea aplicată altor venituri din capital”.
