Su FIRSTonline pe 20 septembrie Innocenzo Cipolletta și-a propus să profite de momentul deflației în care se află economia italiană pentru a adopta o manevră bugetară echilibrată mai mult decât adecvată constând într-o creștere a unor cote de TVA pentru finanțarea unei reduceri corespunzătoare a impozitului pe venit și Irap.
După cum citim în manualele bune din trecut, o astfel de operațiune echivalează (ne reamintește în mod adecvat Cipolletta) cu efectele devalorizării lirei înainte de 1994 când adoptarea euro și a cursurilor de schimb fixate irevocabil nu mai permiteau această măsură. Dacă atunci devalorizarea lirei a favorizat exporturile dar a fost transmisă și asupra prețurilor interne, astăzi majorarea TVA nu are efect asupra exporturilor întrucât este rambursabilă și riscul ca aceasta să se transmită asupra prețurilor interne pare foarte modest.
În timp ce reducerea impozitului pe venitul persoanelor fizice stimulează consumul, iar cea a Irapului favorizează exporturile prin reducerea panei fiscale asupra muncii. În orice caz, PIB-ul monetar ar crește atât din cauza efectului modest asupra prețurilor, cât și din cauza stimulării creșterii, dar stocul datoriei publice nu ar crește întrucât manevra propusă este supusă unei constrângeri bugetare echilibrate. În schimb, raportul datorie/PIB ar scădea.
Graficul și tabelul însoțitor oferă alte motive pentru adoptarea unei politici bugetare echilibrate. Graficul arată că de ani de zile componența veniturilor fiscale a convergit către echivalența substanțială a ponderii impozitelor directe, indirecte și contribuțiilor sociale asupra veniturilor totale. Fiecare componentă cântărește aproximativ 15 la sută din PIB. Pe scurt, consumul (și comercianții) a fost întotdeauna privilegiat în ceea ce privește impozitarea asupra veniturilor gospodăriilor și a costului forței de muncă al companiilor producătoare.
La rândul său, în tabelul atașat se arată ponderea erodării fiscale a TVA din cauza cotelor reduse: peste 40 de miliarde de euro. Prin urmare, există spațiu suficient pentru o politică bugetară echilibrată importantă și imediată, care va stimula oferta și va stimula capacitatea de producție neutilizată.
Faza actuală a economiei oferă un moment propice pentru a face o recompunere curajoasă a veniturilor fiscale totale: creșterea impozitării pe consum pentru a favoriza reducerea impozitelor pe venitul gospodăriei și reducerea costului forței de muncă a companiilor producătoare exportatoare. Comercianții cu puțină expunere la concurența internațională se vor plânge, iar alții vor spune că „problema este în amonte și în orice caz alta”. Dar cred că Renzi va răspunde „ce înfricoșător” și de data asta!
