În șase ani de criză, sudul Italiei a ars 43,7 miliarde de euro din PIB, pierzând 600 de locuri de muncă. Datele sunt cuprinse în volumul „Check-up Mezzogiorno” publicat de Confindustria și Studi e Ricerche per il Mezzogiorno.
În primele nouă luni ale anului 2013, aproape 100 de companii din sud și-au încetat activitatea, în ritm de 366 de închideri pe zi: 2.527 de companii au dat faliment. Comparând deschiderile și închiderile din 2007 până în 2013, soldul este negativ pentru aproximativ 30 de afaceri, dintre care aproximativ 15 doar în primele 9 luni ale anului 2013.
În plus, din rezultatele companiilor reiese o divizare clară: companiile care trec și se întăresc chiar și în timpul crizei sunt mijlocii și își văd cifra de afaceri în creștere (+8,2%), precum și companiile mari (cu excepția rafinăriilor) ; pe de altă parte, cifra de afaceri a întreprinderilor mici este în scădere, cu o scădere de 9,3% între 2007 și 2012. În general, dinamica creditului rămâne negativă: creditele în Sud continuă să scadă (9,3 miliarde de euro în mai puțin decât în 2012) , în timp ce creditele neperformante au depășit 31 de miliarde de euro, adică 11,1% din total.
În ceea ce privește exporturile, acestea au scăzut în trimestrul III al anului 2013 cu 9,4% anual: un rezultat puternic condiționat de scăderea oțelului și hidrocarburilor, în timp ce semnale pozitive se înregistrează pentru produsele alimentare, chimice și pentru exporturile raioanelor producătorilor din sud. (+11,5% în al doilea trimestru din 2013), în special în Puglia, Sicilia și Campania.
Numărul companiilor care implementează un comportament proactiv pentru a se opune crizei este în creștere: spre deosebire de reducerea numărului absolut de companii în 2013, numărul de societăți pe acțiuni se consolidează (+3,2%) și se dublează în doar 6 luni numărul de companiile sudice care aderă la contracte de rețea. Climatul de încredere al companiilor de producție din sud, deși rămâne cel mai scăzut dintre cele patru domenii macro, își continuă îmbunătățirea lentă, revenind la nivelurile din vara anului 2011.
Dacă unele semnale indică, așadar, că scăderea impusă de criză începe să încetinească, scăderea ocupării forței de muncă nu se va opri. La sfârșitul anului 2013, de fapt, cu peste 600 de oameni mai puțini erau angajați decât în 2007. Șomajul a ajuns la 19,8%, în timp ce șomajul în rândul tinerilor afectează acum unul din doi tineri. Pericolul real este că în 2014 ar putea apărea o slabă „recuperare a șomajului”, în care locurile de muncă create nu sunt suficiente pentru a compensa pe cele pierdute ca urmare a restructurării în curs.
Toate acestea, conform celor citite în raport, fac urgentă o schimbare de ritm în orientarea generală a politicilor economice ale țării și, în special, a politicilor de dezvoltare pentru Sud: „Pe de o parte, este necesar să intervină urgent pentru implementarea unor reforme structurale: reducerea drastică a panei fiscale, reducerea structurală a facturii la energie, eliminarea completă a stocului de datorii acumulate de AP față de companii. Pe de altă parte, cu referire în special la Sud, rolul pe care Politicile de Dezvoltare îl pot juca, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, este fundamental: acțiunea lor este decisivă pentru o economie puternic dependentă de acțiunea publică precum Sudul”. .
În primul rând, „pot reduce polarizarea dintre companiile competitive și companiile aflate în dificultate, ajutând la redeschiderea robinetelor de credit, încurajarea investițiilor, promovarea angajării prin reducerea costurilor noilor angajări, sprijinirea internaționalizării afacerilor din sud. În al doilea rând, pot introduce rapid în circuitul economic resursele enorme pe care Politica de Coeziune națională și UE le-a acumulat până în prezent, din cauza întârzierilor în cheltuieli, a incapacităților de planificare și planificare, a constrângerilor bugetare și a ponderii Pactului de Stabilitate intern”.
Aproximativ 60 de miliarde de euro ar putea fi transformate în investiții publice și private, inclusiv resurse din fondurile structurale 2007-13, Planul de acțiune pentru coeziune și Fondul de dezvoltare și coeziune. Ca să nu mai vorbim de resursele la fel de vizibile ale ciclului de programare 2014-2020, care este pe cale să se deschidă.
„Este necesar să se întreprindă, mai ales acum, o accelerare robustă a utilizării resurselor – conchide raportul -, dându-le o amprentă anticiclică puternică care să pună compania în centru; numai în acest fel regiunile sudice vor avea șanse mari să prindă trenul de recuperare și să evite, sau cel puțin să contracareze efectiv, fantoma unei „recuperări fără locuri de muncă” slabe. Continuând cu alocări virtuale și previziuni iluzorii de cheltuieli, Sudul este condamnat de multă vreme la o stagnare cu puține ieșiri”.
