Comisia UE a depus plângerea, formulată de Aidc (Asociația Italiană a Contabililor Autorizați) și privind studiile sectoriale în scopuri de TVA, a cărei legislație actuală este denunțată (care, de altfel, va fi și mai înăsprită, în noul decret de simplificare fiscală, prin combinarea sancțiunii pecuniare cu includerea în listele selective a GdF).
Pentru Aidc, de fapt, regimul fiscal se bazează pe articularea unor elaborări statistice de neînţeles, și, prin urmare, necontestabil de către contribuabil în interogatoriul ulterioar. Acesta din urmă (confirmat și de Casație) în loc să conducă la o personalizare efectivă a veniturilor, menită să verifice cu adevărat veridicitatea celor declarate, ar duce direct la o înțelegere între Agenție și contribuabil. Acest acord, care continuă să se bazeze pe date de prelucrare statistică, prevede plata de către contribuabil a unei cifre intermediare între veniturile anuale declarate și cele asumate statistic: tocmai acesta este ilegitim la nivel european.
Motivele depunerii plângerii sunt aceleași cu cele deja exprimate în iulie 2011, printr-o scrisoare a Unității (TVA) a Comisiei Europene, care a răspuns solicitărilor din partea Aidc. sfătuirea instituțiilor împotriva inițierii unui proces, considerat inutil, împotriva statului italian.
În scrisoare, Comisia a precizat că problemele ridicate de Aidc nu intrau în competența UE (din moment ce se referă la probleme de control fiscal și de colectare). El a mai subliniat că a existat deja o sentință a Curții Supreme (n.26636/2009) în care era exclusă aplicarea automată a studiilor sectoriale. În fine, a reamintit că contribuabilului nu i-au lipsit elementele probante necesare pentru a-și justifica poziția.
Evident, Aidc a digerat prost această decizie, confirmând în unanimitate motivele dezacordului său cu legislația privind studiile sectoriale. El și-a exprimat și dezaprobarea față de soluție la care au ajuns instituțiile europene, (o decizie care de fapt nu este pe deplin convingătoare), temându-se și de riscul o clemență excesivă a UE față de țările îndatorate pentru a evita, prin contrastarea veniturilor acestora, subminarea reducerii deficitului acestora.
De fapt, potrivit Aidc, întrebările referitoare la studiile sectoriale afectează direct determinarea bazei de impozitare (și, prin urmare, ar intra în competența europeană), în plus cu criterii care sunt în contrast cu directiva TVA 2006/11/CE. În plus, chiar și Curtea Supremă (în raportul său online 94/2009) a remarcat modul în care studiile sectoriale, tocmai datorită naturii lor complexe statistico-matematice, să nu permită contribuabilului să furnizeze vreo dovadă contrară asupra corectitudinii lor statistice, considerate de Casație însăși ca fiind puternic compromise la bază și nepotrivite raportării la cazul concret.
Aidc ridică, așadar, aspectul asupra conflictului în care, pe de altă parte, ar intra normele italiene cu normele comunitare și asupra riscului concret ca aceste reguli, deși contradictorii, să rămână, ca să spunem așa, „nepedepsite” în eventualitatea că judecătorii de taxe italieni, primii judecători naturali europeni, nu le contrastează în mod adecvat.
