Străinismul „adopției de copil vitreg” nu numai că nu este acceptabil, dar este chiar „de neconceput” pentru limba italiană. Accademia della Crusca nu mai suportă și decide să intervină drept în dezbaterea actuală referitoare la articolul 5 privind uniuni civile în ziua în care vor avea loc voturile cruciale privind amendamentele la Senat Cirinnà factura. Așteptări mari la deciziile referitoare la „super-cangurul” propuse de senatorul PD Andrea Marcucci care, dacă ar fi aprobate, ar anula majoritatea amendamentelor prezentate de opoziție, dar și de democrații catolici. Orice încercare de înțelegere a eșuat acum și atenția se concentrează asupra soartei articolului 5 mai sus menționat, cel privind „adopția de copil vitreg” care poate de mâine își va schimba numele din cauza recriminărilor cadrelor universitare.
Evident că în acest caz legea nu are nimic de-a face, „custodienii limbii italiene” o iau pe jurnalişti, comentatori şi politicieni care preferă să folosească termeni străini greu de înţeles pentru majoritatea opiniei publice, mai degrabă decât italieni. perifraze, care sunt mult mai potrivite și mai potrivite.
Într-adevăr, potrivit lui Crusca, ar fi de preferat să se folosească perifraza „adopție a copilului partenerului”, folosită deja de mulți, sau chiar mai bine”adopția copilului”, profitând de un neologism local propus de președintele de onoare al Accademia della Crusca Francesco Sabatini.
Pentru Incipit – care îi include pe Michele Cortelazzo, Paolo D'Achille, Valeria Della Valle, Jean-Luc Egger, Claudio Giovanardi, președintele Crusca Claudio Marazzini, Alessio Petralli, Luca Serianni, Annamaria Testa, și la care cu această ocazie a adăugat Sabatini, președinte de onoare al Accademia della Crusca – „adopția de copil vitreg” necesită o anumită abilitate în folosirea limbii engleze, „atât de mult încât chiar și în Parlament mai mult de un senator a arătat o oarecare jenă în pronunție. Dacă senatorii au incidente similare, ce se va întâmpla cu cetățenii de rând?”.
Conform propunerii lui Sabatini, deci, termenul englezesc „stepchild” ar fi tradus cu un neologism italian modelat în analogie cu alte grade de rudenie dobândite de-a lungul timpului, precum compare, consuocera, consuocero. „Acest cuvânt – se explică – cu un sens clar, analog cuvintelor de mare folos în indicarea rudeniei, se întâlnește deja cu o anumită favoare, și pentru că traducerea literală a „copil vitreg” în „copil vitreg” cu siguranță nu se adaptează vremurilor și legile noastre. Lui Incipit i se pare că fiul/fiica poate fi întreținut avantajos, cu speranța că vor avea noroc și se vor răspândi”.
