Un nou front de război s-a deschis în Orientul Mijlociu. În câteva ore, Turcia a bombardat Siria de două ori, răspunzând unui atac inițial sosit ieri seară de trupele de la Damasc. Guvernul lui Recep Tayyip Erdogan va obține în curând undă verde de la Parlament pentru a folosi armata de-a lungul granițelor dintre cele două țări. Între timp, aseară la Bruxelles a avut loc un summit urgent al NATO, care a fost de partea Turciei, membră a Alianței. Ankara a cerut, de asemenea, Națiunilor Unite să ia „măsurile necesare” pentru a opri agresiunea siriană. Condamnarea fermă a inițiativelor luate de regimul lui Bashar al-Assad ar trebui să sosească astăzi de la Consiliul de Securitate al ONU. Ministrul italian de externe, Giulio Maria Terzi, și-a exprimat „solidaritatea cu guvernul turc”.
Ce se va întâmpla acum? Intervenția Turciei va împinge comunitatea internațională la o intervenție mai incisivă pentru a rezolva criza siriană? Assad chiar are orele numărate? Am vorbit despre asta cu Stefano Silvestri, președintele Istituto Affari Internazionali.
FIRSTonline – Președinte Silvestri, poate intervenția armatei turce să fie decisivă pentru soarta revoltei împotriva lui Assad?
SILVESTERI – Turcia este o țară absolut decisivă pentru soarta Siriei, dar va fi necesar să vedem ce intenționează să facă turcii și cum va decide comunitatea internațională să se miște. În orice caz, nu ne putem gândi la un război clasic între vecini, chiar dacă Turcia intervine efectiv în autoapărare, cu respectarea deplină a dreptului internațional.
FIRSTonline – Deci ne îndreptăm către o internaționalizare a crizei siriene?
SILVESTERI – Este posibil și poate chiar de dorit. Chiar dacă Turcia este o țară vecină cu Siria, intervenția ar putea fi internaționalizată, eliberată de suspiciunea unui război între vecinii săi, făcută mai obiectivă și mai puțin periculoasă. Cred că nimeni nu vrea să invadeze Siria, dar că vrem să creăm o zonă de respect între Siria și Turcia, o zonă protejată în care forțele armate siriene nu pot intra și în care insurgenții își pot stabili baza. Un pic ca ceea ce se făcuse în timpul războiului din Irak, în nordul țării.
FIRSTonline – Cum credeți că se va mișca Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite? Există condiții pentru o intervenție a căștilor albastre?
SILVESTERI – Ar exista, dar până în prezent Rusia a respins orice intervenție posibilă. Acum Moscova și-ar putea schimba poziția, cerând retragerea forțelor turce din Siria. Cu toate acestea, Ankara susține că acționează în legitimă apărare. În acest moment, cred că și Alianța Atlantică va trebui să decidă ceva. Cea mai bună soluție ar fi o intervenție simultană a ONU și NATO.
FIRSTonline – Ar putea Turcia să invoce articolul 5 din Pactul Atlantic (cel care îi obligă pe membrii Alianței să îi protejeze pe cei care sunt atacați din exterior)?
SILVESTERI – Sincer, mi s-ar părea exagerat. Până acum au fost doar câteva mortiere și Turcia nu are nevoie să recurgă la articolul 5. Ar fi suficient ca Ankara să solicite aplicarea articolului 4, care prevede solidaritatea între țările Alianței atunci când unul dintre membri se simte amenințat. În opinia mea, această solidaritate va exista, atâta timp cât se ajunge la un acord în același timp pentru crearea unei zone de respect sau protecție umanitară. Dacă Consiliul Nord-Atlantic va lua această decizie, ar putea-o aduce Națiunilor Unite ca fapt împlinit, cerându-i pur și simplu să ia act de ea.
FIRSTonline – Assad a amenințat în mod repetat că își va folosi arsenalul chimic în cazul unei intervenții străine în criza siriană. Ce s-ar întâmpla în acel moment?
SILVESTERI – Dacă ar face așa ceva, intervenția NATO ar fi inevitabilă, pentru că ar încălca toate convențiile internaționale privind armele chimice și biologice. Ar fi într-adevăr începutul sfârșitului său.
FIRSTonline – În fine, lărgându-ne privirea către întreaga tablă de șah din Orientul Mijlociu, care sunt posibilele repercusiuni ale conflictului turco-sirian asupra economiei și asupra echilibrelor geopolitice?
SILVESTERI – La nivel economic, nu cred că noua situație va avea consecințe grave asupra prețului petrolului. Pe plan politic, în schimb, dacă ne apropiem cu adevărat de sfârșitul regimului Assad, sau în orice caz de o internaționalizare a conflictului, va fi o lovitură proastă pentru Iran. Va fi necesar să înțelegem dacă și cum va încerca Teheranul să reacționeze, și pentru că Israelul ar putea profita de ocazia de a bombarda site-urile nucleare iraniene. În acel moment, în ciuda diviziunilor dintre suniți și șiiți și deși Iranul nu se bucură de o simpatie deosebită, opinia publică musulmană ar fi exasperată și tensiunea din lumea arabă ar crește vertiginos. Sper că Netanyahu nu ia o decizie similară.
