În așteptarea ca diversele „proiecte” tehnice (întâi Luis Enrique, acum Zeman) să se transforme în rezultate pe teren, Roma cu stele și dungi a lui James Pallotta este deja pe cale să realizeze un proiect concret. Însuși președintele american a dezvăluit-o lui Il Sole 24 Ore: 200 de milioane de euro pentru un nou stadion, tot galben și roșu, care urmează să fie construit într-o locație încă de stabilit, dar care vede în pole position zona din apropierea hipodromului Tor di Valle.
Anunțul ar putea părea a enemea glumă tipică fotbalului italian, care are un tabu pe discursul de pe stadion, care a fost criticat de zeci de ani în toate marile orașe, în special de ambele părți ale Milanului și Romei, și pe care doar Juventus a reușit să o rupă. Juventus care este și ea implicată indirect în acest caz, având în vedere că compania căreia americanii din Roma i-au cerut să selecteze zonele pentru construirea noii fabrici este Cushman & Wakefield, care are doar numele și câțiva acționari ca american, dar proprietatea este în întregime italiană și se uită la ea poartă culorile alb-negru urâte (în jurul Tibrului): este Exor degli Agnelli care deține 70% din compania de consultanță imobiliară.
De această dată, așadar, As Roma pare să dorească să devină serios, grație motivațiilor unei proprietăți străine (deci bogate și îndepărtate de mentalitatea preistorică a cizmei) și ambițioase, la sprijinul unui club care a pus deja cu succes fundamente pentru un stadion de cel mai înalt nivel precum Juventus Stadium, și chiar la binecuvântarea primarului Gianni Alemanno, reprezentând o clasă politică care în general, între goluri legislative și jocuri de putere, este primul vorbit în lucru: „Am așteptat mult, au fost dificultăți și probleme de înțelegere între părți, dar Sunt sigur că cel puțin un stadion va apărea până la sfârșitul anului”, a prezis primarul din Campidoglio, făcând și aluzie la posibilitatea ca Lazio să fie primul care se va muta.
Terenurile identificate pentru structura așteptată cu nerăbdare sunt așadar trei: pe lângă favorită Tor di Valle, deținută de familia Parnasi (căruia o parte din acțiunile încă deținute de acționarul minoritar Unicredit ar fi oferite și în tranzacție), care a confirmat tranzacția, zona Bufalotta de Claudio Toti și o zonă industrială abandonată de Eni în Testaccio sunt în cursă, zonă care a adăpostit vechiul stadion în anii 30 (în care, însă, Roma nu a câștigat primul campionat în 1942: acel sezon se juca pe actualul stadion Flaminio).
Cu toate acestea, grupul petrolier a făcut cunoscut că nu există negocieri în desfășurare pentru vânzarea terenului, ceea ce însă nu exclude posibilitatea ca emisarii lui Pallotta să vină oricum cu Paolo Scaroni. Decizia finală, în orice caz, este așteptată până la sfârșitul anului, cel târziu la începutul anului 2013, e construcția, în intențiile conducerii de vârf Giallorossi, până în 2016.
Prin urmare, fotbalul italian ar putea vedea lumina în câțiva ani de la un nou stadion deținut de un club, după Stadionul Juventus inaugurat acum un an (și în care Juve nu a pierdut încă un meci). Totuși, evenimentul ar trebui - se speră - să fie doar al doilea dintr-o serie lungă, care va ajuta în sfârșit să se rezolve, deși treptat și dacă bugetul și legile o permit, problema veche a bilanțurilor cluburilor italiene de fotbal, care continuă să joace în facilități disfuncționale, în unele cazuri chiar dărăpănate, din care obțin mult mai puțin de 20% din profituri (Milan 16% și Inter 15%, de exemplu), în timp ce în Anglia și Germania, stadioanele generează mai mult de o treime din cifra de afaceri iar cele mai bogate două cluburi din lume, Real Madrid și Barcelona, își dețin fabrica și încasează 123, respectiv 110 milioane de euro pe an.
Rezultate la care poate aspira în prezent doar Juventus, al cărui stadion să spună adevărul nu a fost nici măcar primul exemplu în Italia și, oricât de futurist (multifuncțional, deschis în fiecare zi cu magazine, baruri, restaurante, în mall), nici măcar cel mai avangardist. -garde unul. Într-adevăr, având în vedere că Giglio di Reggio Emilia a fost construit cu 16 ani mai devreme, în 1994, în doar 8 luni și la un cost de 25 de miliarde de lire, nu avea nimic de invidiat pe stadioanele moderne. Într-adevăr, micuța fabrică cu puține 30 de locuri (redusă ulterior la 20) era chiar prea avansată pentru acele vremuri: avea deja turnichete (instituită oficial doar cu legea Maroni din 2007 după uciderea din Catania a polițistului Filippo Raciti), bilete nominale și camere de supraveghere. Un mic colț al Angliei în inima Emiliei și cu mult înaintea faraonicului stadion Juventus, este pacat insa ca in 2005 compania de grenade a dat faliment si a inclus stadionul printre activele accidentului., acum în mâinile administratorului falimentului.
Si ceilalti? Deocamdată, încă în joc. La Milano consorțiul San Siro 2000 (Inter și Milano fac parte din el la 50% fiecare) , care lucrează de ani de zile la tema unui nou stadion, are stadionul Giuseppe Meazza administrat de Municipalitate care, totuși, deși are 4 stele Uefa și a fost adăugat în 2009 pe locul doi în clasamentul Times al celor mai frumoase stadioane din lume, este întotdeauna la fel: prea mare pentru canoanele fotbalului modern, care între drepturi de televiziune și obiceiuri diferite tinde să prefere facilități cu 40 până la 50 de mii de locuri. (stadionul Juventus face 41 de mii), nu foarte funcțional și mai presus de toate încă împărțit între două companii.
Știrile, cel puțin pe partea rossonerilor, ar putea ajunge doar dacă negocieri între familia Berlusconi și fondul Qatar condus de familia Al Thani (la fel ca și PSG care a „demis” prin Turati în vară) pentru vânzarea a 30% din Milan. În acest caz ar ajunge bani proaspeți pentru 250 de milioane, suficienți pentru a evalua, printre altele, construcția unui nou stadion.
Ceva pe care se gândește să facă și președintele nerazzurri Massimo Moratti, însă nu se știe exact unde și când, iar Claudio Lotito, patronul celeilalte echipe de la Roma, Lazio, care planifică de ani de zile Cetatea Sportului Biancoceleste, pentru care însă e nevoie de bani („Ar trebui să facturăm dublu”) și vești încurajatoare din reforma care acum este examinată de Senat și care, în opinia multora, prezintă încă prea multe constrângeri pentru companii.
Acolo unde, pe de altă parte, stadioanele deținute par și mai îndepărtate este în Napoli și Florența. Primarul capitalei Campaniei, Luigi De Magistris, a promis că, până la sfârșitul mandatului său, administrația va fi făcut totul pentru a le livra azzurrilor un nou stadion, dar proiectul pare încă afumat deocamdată. Pe de altă parte, cea a Della Valles pentru Cittadella Viola a dispărut definitiv: nu au obținut aprobarea de la Municipiul Florența.
