De câte ori ni s-a spus, în copilărie, „să nu lăsăm pe farfurie nimic care este păcat”? Sau, la vârsta adultă, am fost atenți la data de expirare a produselor alimentare achiziționate, simțind regretul uneori că trebuie să le aruncăm înainte de a le consuma? Odată cu criza, însă, acest din urmă fenomen s-a redus semnificativ sau, în orice caz, a crescut gradul de conștientizare a acestuia. „risipa alimentară menajeră”, considerată acum de 90% dintre italieni drept „foarte sau destul de serioasă”.
Acest lucru a fost dezvăluit de raportul Waste Watcher, realizat de Last Minute Market și Swg, care demonstrează totuși cât de mult fenomenul deșeurilor prezintă și astăzi cifre destul de dramatice: de fapt, în fiecare an „aruncăm” puțin peste 7 euro pe săptămână de familie, sau 213 grame de mâncare. Cifra - și cantitatea - care par relativ nesemnificative, dar care înmulțite cu toate familiile italiene dă un total egal cu frumusețea 8,7 miliarde de euro pe an: jumătate de punct din PIB aruncat literalmente la gunoi.
Prin urmare, deși cercetările arată că 78% dintre italieni sunt îngrijorați de această problemă și asta e bine 72% dintre cetățeni consideră că dezvoltarea economică trebuie să treacă absolut prin protecția mediului (în 2007 erau doar 57%), suntem încă un popor născut din consumism și predispus la puțin respect față de mâncare și natură, alimentând ceea ce Waste Watcher definește drept „cercul otrăvitor” care gravitează între frigider și coșul de gunoi de acasă. În ciuda faptului că peste jumătate dintre noi (55%) declară că refolosesc resturi sau alimente care nu mai sunt gustoase și că aproape 9 din 10 cetățeni ar dori să primească mai multe informații despre consecințele deșeurilor și despre sistemele utile pentru reducerea aceasta.
De fapt, aruncăm de la 4,81 euro (în cele mai conștiente cazuri) la 13 euro pe săptămână pe familie în mâncare neconsumată, cu o preferință deosebită pentru cele mai sănătoase: fructe în 51,2% din cazuri, legume în 41,2% și chiar pâine proaspătă în 27,8%, pe care până la urmă ar fi suficient să o înghețe. Harta deșeurilor evidențiază, de asemenea, diferențe semnificative între diferitele regiuni: în timp ce, de fapt, în Campania doar 47% aruncă aproape niciodată mâncarea, în Liguria (68%) Sardinia (66%) și Lombardia (62%) aceste procente sunt mai mari decât în general. valoare medie, indicând o tendință mai mică de a arunca alimente decât în alte regiuni.
Dar care sunt cauzele fenomenului odios și identikit al risipei menajere? Raportul a produs o segmentare a 9 tipuri de deșeuri italiene, identificate în funcție de motive pe care intervievații le-au indicat drept cauze primare în practica „aruncării alimentelor”. Dintre aceste cauze se remarcă motivul pentru care mâncarea „se mucegai” (38,94%) sau „expirase” (32,31%), sau „s-a prost în afara frigiderului în cazul fructelor și legumelor” (26,69%), sau din nou pentru că „mirosul sau gustul nu părea bine” (25,58%). Într-o măsură semnificativ mai mică, cauze precum „a fi gătit prea multă mâncare” (13,29%), „a avea cumpărături greșite” (13,15%) sau chiar motive mai „capricioase” precum să fi cumpărat „lucruri care nu le-au plăcut” (6,61%).
La aceste tipuri de deșeuri sunt conectate 9 kituri identice diferite, dintre care cinci sunt peste media de 7,06 euro de cost săptămânal de deșeuri pe familie: „fanaticul gătit și mâncat”, „bucătarul exagerat”, „ambalajul înșelat”, „experimentatorul dezamăgit” și „pazatorul obsedat”. Printre cei care pretind că irosesc mult, comparativ cu stilul de viață constatăm o incidență mai mare a indicatorilor unei stări ridicate de bine: aceștia sunt cei care merg la concerte, la cinema, la teatru și la sală, sunt mereu conectați la internet și merg în vacanță cel puțin trei săptămâni pe an.
Banda „risipitoare” este deci compusă cu o incidență mai mare de bărbați, cetățeni cu statut economic mediu-înalt, tineri, studenți, cu intoleranță sau alergii la gluten, angajați profesional, din Sud, cu nivel de studii ridicat și cu domiciliul într-un municipiu mare. Dimpotrivă, pentru partea inferioară a distribuției cantității irosite de alimente, în care găsim mai presus de toate vârstnici, femei, respondenți cu soț pensionar, din nord-est, pensionari, gospodine, fără copii, cu studii scăzute. Intervievații din această categorie nu fac sport, nu merg la cinema sau la teatru, se conectează rar la internet, ascultă foarte puțin radioul, merg la liturghie în fiecare duminică, nu citesc niciodată ziarele și își iau câteva vacanțe. Pe scurt: deșeurile, de care italienii încep să conștientizeze serios, sunt urmașii mentalității consumeriste.
