De la Londra la Madrid. Pe 26 iunie, la trei zile de la referendumul care a decretat ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, Spania va reveni la vot pentru alegerea noului guvern, după șase luni de haos și eșecuri. O numire electorală care, după Brexitul surpriză, capătă o relevanță deosebită pentru întreg continentul, reprezentând primul test real al repercusiunilor politice pe care consultarea britanică le-ar putea avea asupra celorlalte state membre UE.
ALEGERILE DIN 20 DECEMBRIE
Madridul a rămas fără guvern de la alegerile generale din 20 decembrie. În urmă cu șase luni, răspunsul sondajelor a uimit o întreagă națiune. Nu numai pentru că pentru prima dată în istoria sa democratică ibericii s-au trezit în fața spectrului neguvernabilității, în condițiile în care niciun partid nu a reușit să obțină majoritatea absolută (176 de locuri), ci și pentru că bipolaritatea care a ținut țara de decenii s-a stins definitiv, lăsând loc unui sistem cu patru partide care și-a demonstrat în mod repetat fragilitatea.
O ECONOMIE CU LUMINI ȘI UMBRE
La baza transformării, criza financiară globală care a avut un efect perturbator și în Spania. Astăzi, în ciuda unei creșteri a PIB-ului de 3,2% în 2015, economia iberică este încă caracterizată de slăbiciuni profunde: o rată a șomajului peste 20%, o precaritate puternică a muncii, un deficit public care în 2015 a ajuns la -5,1%. Stabilitatea politică reprezintă, așadar, o necesitate fundamentală pentru a consolida o redresare care a venit după ani de sacrificii și austeritate.
SONDAJELE
Duminică, 26 iunie, aceiași protagoniști care au făcut să strălucească campania electorală anterioară și prima jumătate a anului 2016 vor juca totul: Mariano Rajoy pentru Partido Popular, Pedro Sanchez pentru PSOE, Pablo Iglesias pentru Podemos și Albert Rivera pentru Citizens. .
Față de acum șase luni, există însă o diferență fundamentală: acordul semnat pe 13 mai între Podemos, Izquierda Unida și alte formațiuni de stânga. Potrivit sondajelor, nou formata coaliție Unidos Podemos a reușit să facă o depășire istorică a socialiștilor, ajungând la 24,9% și devenind a doua forță politică din țară. Dacă alegerile confirmă acest rezultat, ar putea fi sfârșitul lui Pedro Sanchez.
Derulând rapid prin „clasamente”, PP este încă pe primul loc în sondaje cu 29,4% din preferințe. Un procent ceva mai mare (+0,7%) decât cel obținut în 20 decembrie trecut, dar insuficient pentru a obține o majoritate absolută. Al treilea este PSOE cu 21,1% (-1%), al patrulea este Ciudadanos cu 14,8% (+0,9% față de 20-D)
POSIBILE SCENARI
În cazul în care rezultatele sondajelor sunt confirmate de rezultatele sondajelor, încă o dată, niciunul dintre partidele concurente nu ar putea obține majoritatea necesară pentru a guverna. Un scenariu care după majoritatea analiștilor este mai mult decât probabil. În acest moment, așadar, deja ne gândim la noile alianțe guvernamentale.
Rajoy ar putea, așadar, să încerce din nou un acord cu socialiștii, încercând să formeze o „coaliție tradițională” care să garanteze stabilitatea de care are nevoie țara. Dar electoratul PSOE s-ar putea să nu privească bine o alianță cu „famosul dușman”, mai ales după numeroasele Nu pronunțate de Sanchez din ianuarie până astăzi. Din acest motiv, ar putea exista și un guvern minoritar al PP care ar putea prelua puterea datorită abținerii socialiștilor.
Alternativ, potrivit unor ziare, ar putea ajunge un executiv progresist format din cele două partide principale de stânga (Psoe și Unidos Podemos). În acest caz însă, procentele obținute la urne devin fundamentale pentru că oricum unirea poate să nu fie suficientă.
În ajunul alegerilor, așadar, jocurile sunt încă deschise.
DE LA BREXIT LA SCANDALE
Totuși, efectul Brexit ar putea contrazice previziunile analiștilor. Până în prezent, a prezice cum și în ce măsură votul Regatului Unit va afecta electoratul spaniol nu este o sarcină ușoară. Ziarul iberic Abc lansează două ipoteze opuse: pe de o parte, cetățenii, îngroziți de consecințele „concediului” ar putea decide să voteze „securitate”, revenind astfel la cele două partide tradiționale pe care criza le afectase grav dintr-un punct de vedere electoral. Pe de altă parte, partidele celei mai extreme stângi, Podemos in primis, ar putea beneficia de noua forță dobândită de populismul european odată cu victoria Brexit-ului.
În fine, nu trebuie subestimat impactul pe care l-ar putea avea asupra turului electoral din 26 iunie cele două scandaluri care au lovit PP pe de o parte și Podemos, pe de altă parte. Prima trebuie să se ocupe de acuzațiile recente legate de presupusa tentativă a ministrului de Interne Fernandez Diaz de a fi fabricat dovezi false împotriva unor reprezentanți ai partidelor de independență catalane în ajunul referendumului din 2014 (de atunci anulat). Pablo Iglesias, la rândul său, nu i-a convins pe spanioli de finanțarea primită din Venezuela și Iran.
