Guvernul Renzi a făcut multe lucruri bune și mai presus de toate își arată dorința de a continua munca de reamenajare și modernizare a țării. Poate pentru prima dată, după mulți ani, discutăm din nou despre cum să accelerăm dezvoltarea, în loc să ne gândim doar la blocarea loviturilor crizei. Au mai rămas multe de făcut. Mai presus de toate, nu este suficient să faci legi bune (și este dificil) trebuie să urmărești implementarea lor în practica zilnică.
În acest context, stabilitatea politică este un factor crucial pentru menținerea încrederii care începe să se manifeste astăzi față de Italia. Pe de altă parte, reapariția instabilității politice ar duce la o ofilire a primelor lăstari de redresare, anulând oportunitatea oferită de un cadru internațional foarte favorabil. Aceasta în rezumat, mesajul pe care președintele Assonime Maurizio Sella l-a declarat clar la adunarea anuală a asociației sale. Un mesaj non-ideologic, așa cum este tradiția unei asocieri între APS care joacă un rol tehnic important atât față de Guvernul și Parlamentul italian, cât și față de autoritățile europene.
În această ultimă privință, Sella nu lasă loc de ambiguitate în privința Europei și a euro, afirmând că nu există viitor în afara construcției europene, dar că aceasta suferă de neajunsuri serioase, în special din cauza lipsei unei comunități bugetare reale, care trebuie să fie umplut cât mai curând posibil. Sella nu a cruțat o critică la adresa țărilor cu excedent excesiv al balanței comerciale care persistă în a nu implementa politici de extindere a cererii interne. Deosebit de interesante sunt sugestiile tehnice pe probleme de mare importanță pentru modernizarea sistemului de producție și, în general, a întregii țări.
În general, este necesară eliberarea economiei de excesul de constrângeri de reglementare și acest lucru se poate face plecând de la o reformă profundă a AP (proiectul de lege al ministrului Madia aflat în discuție în Parlament este considerat foarte pozitiv). AP trebuie să renunțe la logica formalistă și să se concentreze puternic pe rezultate, recompensând meritul și excelența profesională. Nu este vorba doar de economisirea banilor prin reducerea cheltuielilor, ci de organizarea unei AP care să servească cetățenii și să nu fie doar prizonierul „procedurilor”. Corupția este o boală endemică a sistemului nostru atât din cauza lipsei de reformă a AP, cât și a intruzivității excesive a politicienilor în management și printr-o multitudine de companii controlate, mai ales la nivel local, care ar trebui raționalizate și în multe cazuri returnate. la piata. Două riscuri sunt considerate deosebit de grave de investitorii internaționali: cel de reglementare, adică instabilitatea regulilor care reglementează relațiile dintre sectorul public și privat, în special în sectorul serviciilor, și cel judiciar despre care s-a vorbit de multe ori.
În acest al doilea caz, Assonime inserează două noi elemente de îngrijorare: primul se referă la neconsiderarea de către judecători a modelelor dezvoltate de companii pentru a face față riscurilor, iar al doilea se referă la noua legislație privind acțiunile colective care riscă să pună companiile într-o situație. de incertitudine extremă. Sella se limitează la speranța că Senatul va modifica regulamentele aprobate de Cameră, dar poate că merită subliniat că readucerea acțiunilor colective în sfera reglementărilor europene nu înseamnă comprimarea drepturilor consumatorilor sau cetățenilor, ci pur și simplu nu se încadrează în capcana unui rol excesiv al justitiei in interventia in toate problemele de politica economica precum pensiile sau serviciile publice care trebuie reglementate pe baza unor criterii politice.
În cazul în care cetățenii nu sunt mulțumiți de serviciul trenului de navetiști sau de sistemul de pensii, aceștia vor evalua diferitele propuneri pe această temă înaintate de forțele politice și apoi vor decide prin vot de cine să fie administrați, fără a cădea în falsa iluzie a unui independent justiție care cu propriile sale decizii ar proteja drepturile cetățenilor. De altfel, în cazul pensiilor sau al multor servicii publice, sentințele lasă deschisă întrebarea cine trebuie să acopere orice cheltuieli publice suplimentare și nu spun nimic despre cine ar trebui să suporte povara oricăror taxe suplimentare. Chiar și pentru companiile cu noua lege, cuantumul oricărei compensații ar rămâne nedeterminat pentru o lungă perioadă de timp, cu consecințe dezastruoase asupra semnificației bilanțurilor companiei.
Raportul lui Assonime este plin de perspective tehnice de mare interes. Ar fi de dorit ca politicienii noștri, în loc să se bată mereu pe probleme de aliniere, să inaugureze o modalitate de a discuta propuneri concrete și fezabilitatea acestora, având grijă să nu lanseze soluții care, în aparenta lor simplitate, ar ajunge să ducă la rezultate contrare față de la cei doriti.
