„Dvalorizarea greutății? Este cel mai normal lucru din lume, ne așteptăm de luni de zile. Si este toată vina Cristinei Kirchner”. Giulio Sapelli, profesor de istorie economică la Statale di Milano și mare expert în Argentina („Jurnal sud-american” din 2011), comentând prăbușirea monedei celei de-a doua economii a Americii de Sud, care în ultima lună a pierdut 17% față de dolar, ajungând la 8,24. Din punct de vedere al greutății, este cea mai grea prăbușire din ultimii 12 ani, adică de pe vremea așa-zisului „corralito”, al cărui spectru reapar acum: „Pentru Kirchner, a sosit ceasul adevărului: în 2002. Argentina a revenit laborios pe drumul cel bun datorită boom-ului prețului mărfurilor, dar politica sa nebună a distrus totul”.
O politică excesiv de redistributivă și „parazitară”, potrivit lui Sapelli. „A făcut o serie de greșeli una după alta: mai întâi prea mult peronism în exploatarea boom-ului cu rent seeking, adică cu monopolism de stat, spre deosebire de libera concurență. Argentina a subvenționat prea multe lucruri, de la benzină la alimente. Și cât de puțin a făcut liberal, adică privatizări, l-a făcut într-un mod nefericit, pe care l-aș defini ca Prodi: să nu creeze grupuri mari ci să le vândă prietenilor, ca în cazul Ilvei noastre. Ca să nu mai vorbim de restrângerea circulației banilor, de teama unui nou corralito, și de vânzarea rezervelor băncii centrale în dolari. Cu aceste ingrediente, prăbușirea monedei este inevitabil”.
Pe scurt, Kirchner a paralizat sistemul economic, prin necrearea unei cereri efective conform principiului keynesian e alungarea investiţiilor străine, ca în cazul pieţei cărnii. „Argentina a avut întotdeauna cea mai bună calitate, dar din cauza taxelor de export a fost depășită nu doar de Brazilia, ci și de Uruguay și Paraguay, țări cu o mare tradiție, dar mult mai mici”. Ca să nu mai vorbim de gestionarea unor afaceri internaționale, precum cea legată de Repsol, și de înstrăinarea progresivă tot de FMI din cauza obligațiunilor, „o problemă încă nerezolvată”. Toate elementele care au speriat destul de mult piețele.
Acum rezultatul este o inflație efectivă între 26 și 30%, în ciuda faptului că guvernul vorbește de 10% („Au concediat mai mulți dintre tehnicienii noștri Istat să pună estimările în mâna funcționarilor, dar nu mai pot minți”) și sărăcia. iar ratele șomajului „se dublează pe cele din Italia”. Și acum cum iese? „În primul rând prin demiterea lui Kirchner: Peronismul a eșuat și acum este nevoie de o alianță între liberali și socialiști pentru relansarea țării. Aș vedea un responsabil inteligent precum liberalul de origine italiană Mauricio Macri, guvernator al Buenos Aires la al doilea mandat (și timp de 12 ani, din 1995 până în 2007, președinte al clubului de fotbal Boca Juniors)”.
Dar concret, de ce se poate agăța economia? „În Patagonia. Singura zonă a Argentinei în care situația este înfloritoare este Patagonia, datorită descoperirii zăcămintelor de gaz de șist care poate deveni o mare oportunitate. Dar este absolut necesar să detaxăm investițiile, dar și să detaxăm producția și exportul de carne, care trebuie din nou produsă după cele mai bune standarde și comercializată în toată lumea, fără a pune accent pe soia care are o piață mai puțin interesantă”.
