Trei din patru aparate furnizate sistemului național de sănătate sunt acum depășite. Aceasta este ceea ce reiese din Raportul Oasi 2015 editat de Cergas de la Universitatea Bocconi din Milano. Este vorba despre un echipament care și-a epuizat ciclul economic (amortizare finalizată) și tehnologic și care ar trebui înlocuit cu elemente mai avansate dar acest lucru nu se face din lipsă de bani pentru investiții. Oasis este Observatorul privind companiile și sistemul de sănătate italian, care își actualizează raportul privind asistența medicală în fiecare an.
În plus, potrivit autorilor raportului, aceste mașini sunt, de asemenea, puțin utilizate, deoarece sunt prea larg distribuite între spitale și ajung să fie oprite prea mult timp. Prea multe probleme care ne rigidizează sistemul de sănătate, potrivit Raportului Oasi: de la lipsa investițiilor, la cele 33,7 miliarde de datorii înregistrate în bilanţurile companiilor până la dificultatea de a satisface nevoile a 18 milioane de bolnavi cronici.
Pentru a evidenția înclinația scăzută de a investi în echipamentele de asistență medicală de ultimă generație, autorii raportului fac o comparație care nu are nevoie de comentarii: dacă cheltuielile curente ale sistemului de sănătate sunt echivalente cu 1.800 de euro pe an pentru fiecare cetățean italian, aceea pentru investițiile rămân în joc și sunt de doar 60 de euro. Această situație se regăsește într-un cadru în care contul de profit și pierdere se închide, pentru al treilea an consecutiv, cu un ușor excedent, în detrimentul unui bilanţ agregat al companiilor individuale care raportează 33,7 miliarde euro pierderi acumulate la sfârșitul anului 2013.
„O datorie de această mărime”, spune Francesco Longo, care a editat Raportul împreună cu Patrizio Armeni, Clara Carbone, Francesco Petracca, Alberto Ricci și Silvia Sommariva, „reușește să anuleze beneficiul echilibrului bugetar, pentru că este un prevestitor de administrare. apeluri și cauze civile, precum și absorbția de timp și resurse. Până când se găsește o soluție, sistemul este condamnat să continue să gestioneze trecutul și nu viitorul.”
In aceasta poza există posibilitatea raționalizării cheltuielilor sănătate. Din ceea ce reiese din Raport, marja pare să fie cu adevărat mică. De fapt, cheltuielile cu sănătatea par să fie sub control până acum, cel puțin uitându-ne la datele dintre 2009 și 2014, perioadă în care ar fi crescut cu o rată de 0,7% pe an, inversând o tendință care o văzuse în creștere, între 2003 și 2008, cu 6% pe an. Chiar și luând în considerare o perioadă mai lungă, din 1990 până în 2014, creșterea medie de 4,2% pe an este mai mică decât cea a posturilor comparabile de la bugetul public, precum asigurările sociale (5,2% pe an). Spațiul raționalizării cheltuielilor pare cu adevărat epuizat și astăzi sistemul recurge deja prea des la tactici de raționalizare (prelungirea listelor de așteptare, reducerea bugetelor persoanelor fizice acreditate) care sunt în detrimentul eficienței sale.
„Adevărata provocare a sistemului”, continuă Longo, „este una riorganizare care îi permite să facă față schimbării din cadrul epidemiologic, cel mai perturbator aspect al căruia este creșterea cronicității. Numărul unităților de operare, spitalele în primul rând, va trebui inevitabil redus, pentru a elibera resursele necesare îngrijirii persoanelor cronice și vârstnice”. La sfârșitul anului 2013, pacienții cronici din Italia erau estimați la 18 milioane, dintre care 8 milioane erau pluripatologici.
