Minus unu. Cel mai lung tunel feroviar din lume este la exact un an distanță – de fapt puțin mai puțin – să fie finalizat: la 1 iunie 2016, ministrul elvețian al transporturilor Doris Leuthard va deschide noul Tunelul Gotthard, 57 km lungime sub pământ, cu câțiva km mai mult decât tunelul japonez Seikan, care totuși, cu cei 54 de km ai săi limitati, va rămâne tunelul subacvatic cel mai lung de pe planetă. Nu numai atât: cu adâncimi care ajung la 2.300 de metri de la vârf, Gotthard va fi și el cel mai adânc tunel din lume. Pentru a-l excava, au fost extrase 28 de milioane de tone de material, lucrând în locuri unde temperatura ajunge la 50 de grade.
Impresionanta infrastructură - ale cărei lucrări au început în urmă cu 17 ani și care doar a costat aproape 10 miliarde de euro - va fi operațională de la sfârșitul lui 2016, iar din 2019 ruta către Italia va fi perfect optimizată - cel puțin pe partea elvețiană - odată cu finalizarea tunelul Monte Ceneri. „Se va putea călători Milano-Zurich – a explicat Leuthard în conferința desfășurată în pavilionul elvețian, în cadrul Expo de la Milano – în doar trei ore și doar între Zurich și Lugano se va economisi timp de 45 de minute”. De fapt, datorită celor 57 km complet plati ai săii trenurile de călători vor putea atinge viteze de 200 km/h, în timp ce pentru acele mărfuri va ajunge la 100 km/h. Proiectul, numit AlpTransit, este plasat în contextul rețelei CORT (Rețeaua Transeuropeană de Transport) din care constituie Coridorul 1, cel care va lega Rotterdam de Genova, rupând izolarea țării elvețiene.
„Capacitatea de transport va fi crescută cu cel puțin 40%: 260 de trenuri de marfă pe zi, față de cele 180 actuale”, explică Leuthard, amintind că unul dintre obiectivele principale ale rutei comerciale este terminalul Milano Smistamento și cel din Gallarate, în care guvernul de la Berna a investit 40-50 de milioane la care trebuie adăugate cele 120 de milioane efectiv avansate Italiei pentru adaptarea liniei spre Luino, Gallarate și Novara, pe care sistemele de viteză și siguranță sunt în prezent foarte reduse. Motivul acestei generozități este ușor de explicat: „Suntem mai interesați de muncă decât în Italia, acest lucru este clar - recunoaște Andreas Paul Windliger, directorul UFT (Oficiul Federal de Transport) -: ne permite să ajungem la centrul intermodal. Novara și apoi, prin a treia trecere, portul comercial Genova”.
Cele 120 de milioane împrumutate Italiei se adaugă celor 23 de miliarde de franci elvețieni (22 de miliarde de euro) din investiția totală: o lucrare – ca să dau un exemplu – care a costat aproape de două ori mai mult decât Expo de la Milano (13-14 estimat pentru evenimentul milanez), dar care va avea doar efecte pe termen lung și care va trebui neapărat finalizat de alte țări. Începând chiar de la a treia trecere (cea a Giovi, în Apeninii Ligurici), pentru care anul trecut „Sblocca Italia” a asigurat 200 de milioane de împrumuturi pentru perioada 2014-2020, termen până la care, potrivit proiectului elvețian, lucrarea trebuie finalizată. „De fapt, nu suntem atât de pesimiști – a dezvăluit ministrul Leuthard – cu privire la fiabilitatea Italiei: situația este critică doar în Luino, dar suntem încrezători”.
În mod surprinzător, Germania ar putea crea mai multe probleme. Proiectul pentru o axă feroviară majoră care să lege Europa de Nord și de Sud (în mod similar cu ceea ce ar dori să facă Coridorul 5 Torino-Lyon, de la est la vest), care în Elveția și Benelux este deja într-un stadiu avansat, eșuează chiar în ţara Locomotivă a economiei continentale. „Sunt probleme in Germania – dezvăluie din nou Windliger -: în regiunea apropiată de granița cu Elveția populația protestează, în special temându-se de poluarea fonică”. Drumul către cel mai lung tunel din lume este încă lung și sinuos.
